"Mamă, te iubesc, du-te la meci la U!"

„Celebrele cuvinte scrise pe zidurile Clujului:<<Mamă te iubesc dar nu ca şi pe U>>, mi se par cel puţin deplasate. Sunt în viaţă lucruri mult mai importante decât sportul şi victoria. Poate că secretul ar fi să participi în sport ca şi cum întreaga viaţă ar depinde de angajamentul tău, dar să-ţi aminteşti că acest lucru este exagerat". Sunt câteva fraze din noua carte a fostului baschetbalist, Marius Crăciun, intitulată "Psihologia Sportului Pentru Antrenori". Volumul scris de psihologul lotului naţional de judo e dedicat tehnicienilor şi elevilor acestora. Crăciun le transmite antrenorilor şi sportivilor că victoria nu trebuie să fie unicul scop şi că sunt mijloace ştiinţifice prin care un jucător poate fi ajutat să dea un randament mult mai bun. "Marea ironie este că sportivii, antrenorii şi suporterii atribuie frecvent eşecurile unor factori psihologici şi tocmai pregătirea psihologică este neglijată", observă Crăciun. 

În aceste zile, s-ar putea adăuga un alt mesaj pe cărămizile ridate ale Cetăţii: "Mamă, te iubesc, du-te la meci la U!". Dacă mama nu s-a supărat că "U" e centrul Universului copilului său, va fi prezentă la partida cu CS Severin împreună cu fiica, sora, nora si nepoţii. Stadionul a fost suspendat pentru două partide după evenimentele din meciul cu Steaua. În arenă vor sta doar femeile şi copiii, accesul lor fiind gratuit. Cavaleri, suporterii Universităţii nu le vor lăsa pe doamne să cânte singure. Corul lor, ce se va aduna lângă stadion, le va susţine pe tot parcursul jocului.
Din nou "Şepcile Roşii" au dat peste cap prompterele, s-au insinuat pe ecrane cu o veste ce încurcă reporteriţele obişnuite să înceapă ştirile despre "U" cu "scandal" sau "şocant". Fanii Universităţii au cerut conducerii să pună în vânzare bilete la un meci cu porţile închise şi au cumpărat în prima zi în jur de 2.000 de tichete. Unii au venit din alte oraşe sau şi-au trimis mandatari. Tot ei sunt "huliganii" care au împărţit daruri de Sărbători copiilor, au făcut chetă să le ofere un ajutor fotbaliştilor neplătiţi de mai multe luni, au reintrodus "Gaudeamus" în repertoriul peluzei, au adus zeci de mii de lumânări pentru a-şi lua adio de la "Ion Moina" şi a-şi omagia sportivii ce le-au aprins "U" în suflete. Acţiunile sunt cu atât mai emoţionante, cu cât au fost iniţiate în vremuri de cumpănă, când doar ei refuzaseră să capituleze. Au comis şi greşeli şi au plătit scump pentru ele. Nu le poţi cere unor oameni ţinuţi cu spatele la zid să respecte in corpore "Codul Bunelor Maniere".
Cuvintele ce au fost scrise pe în urmă cu vreo 20 ani în apropierea fostului "Ion Moina" nu sunt perimate, nu sunt doar o formă de exhibiţionism stradal, o trecere spre era "graffiti". Acel legământ e la fel de trainic ca şi piatra pe care a fost caligrafiat. Fanii Universităţii nu aşteaptă victoria cu orice preţ, oricum nu sunt prea răsfăţaţi de soartă, ei aşteaptă întâlnirea cu echipa favorită. Din punctul lor de vedere, acele vorbe "nu sunt cel puţin deplasate". E mai mult decât dragoste. În iubire intervine după un timp rutina, dispar misterul şi farmecul. În fotbal fiecare meci îţi provoacă emoţii, îţi răscoleşte amintirile, îţi deschide o nouă lume.
Sigur că sunt lucruri în viaţă mai importante decât sportul şi victoria. Pentru poporul alb-negru nu există însă viaţă fără "U". E o promisiune ce nu poţi să o înţelegi dacă nu cunoşti istoria şi zbuciumul Universităţii. Degeaba treci sloganul şi pe autocarul clubului, dacă apoi fugi ca un tâlhar cu prada în portbagaj. Mesajul a fost şi subiectul unei gafe la Radio Guerrilla, când Mihai Dobrovolschi, într-o vizită prin Cluj, a crezut că e o reclamă la postul muzical "Utv". Nu greşea prea mult. E tot muzică, dar pe acorduri clasice, "Gaudeamus", "Slavă ţie, Studenţie.."
"U" nu este echipa de azi din subsolul clasamentului, nu e formaţia pe care Walter o sugrumă cu complicitatea oraşului, nu e doar o vocală pictată pe zidurile urbei. "U" e o moştenire lăsată Clujului în urmă cu aproape un secol şi nu are cum să moară dacă atâtea glasuri o strigă pe nume. "U" va suna cristalin luni, semn că impurităţile vremurilor nu au infestat sentimentele.