Doar TIFF-ul în urmă cu un an a reuşit pentru o săptămână să repopuleze zona centrală a oraşului. Dar cum au fost primele trei din Zilele Clujului... Prima ediţie, una pe care aş numi-o experimentală, a avut indiscutabil plusuri, surprize extrem de plăcute, dar şi stângacii organizatorice sau evenimente şi amenajări mai puţin adecvate unui oraş care candidează la statutul de Capitală Culturală Europeană.
Oricum, Clujul a respirat un alt aer vineri, sâmbătă şi duminică, ceea ce a conferit "oraşului-comoară" un aer cu adevărat special. Trebuie să recunoască cu sinceritate că ziua de sâmbătă şi mai ales cea de duminică - ce a fost un adevărat regal de evenimente - au schimbat complet percepţia unei prime zile care pur şi simplu m-a şocat.
Vineri seara am fost de-a dreptul stupefiat văzând atmosfera cam de Festivalul berii care plutea în centrul oraşului. Noroc cu ziua de sâmbătă şi de duminică, ce mi-au schimbat complet percepţia.Am scris despre asta pe contul meu de Facebook, unde am avut plăcerea să am o întreagă dezbatere pro şi contra cu prietenii mei de-acolo.
Cred că a fost destul de neinspirată deschiderea "serbărilor" cu trupa Akcent şi Andra, aşa cum cred că nu trebuia "ruptă în două" zona Piaţa Unirii - Bd-ul Eroilor cu acel şir de corturi şi mese care nu cred că îşi aveau locul lângă statuia lui Matei Corvin şi lângă Biserica Sfântul Mihail sau lângă clădirile cu arhitectură barocă din centrul Clujului. Dar, una peste alta, acea primă seară cu pahare goale de plastic pe jos şi munţi de pet-uri, alături de mormane de gunoaie, a fost repede dată uitării de două zile excepţionale care au urmat.
Atmosfera din Piaţa Muzeului, din zona străzilor Fortăreţei şi Inocenţiu Micu Klein, din zona Bastionului Croitorilor, sau Caravana cărţilor de pe Mihail Kogălniceanu - chiar dacă uşor dosită - au arătat acea faţă aşteptată de atâta timp pentru Clujul "oraş-comoară".
Concertele Iris şi Semnal M din Piaţa Unirii au adunat în jur de 10.000 de clujeni în zona centrală a Clujului. Dar cu siguranţă cel mai reuşit eveniment de până acum în cadrul Zilelor Clujului concertul "unităţii în diversitate", un concert pregătit anume şi care a demonstrat încă o dată că între români şi maghiari nu există tensiuni, acestea rămânând strict la nivelul liderilor politici.
Valoarea simbolică a concertului care a reunit Opera Naţională Română, Opera Maghiară şi Filarmonica de Stat Transilvania într-un concert comun, pentru prima dată în istoria acestor instituţii, în Piaţa Unirii, lângă atât de disputata şi discutata statuie a lui Matei Corvin, a demonstrat tocmai multiculturalitatea acestui oraş cu totul şi cu totul special, adevărată capitală a Transilvaniei.
A fost o atmosferă de vis duminică începând încă de la amiază în Piaţa Unirii. Arii celebre, virtuoşi ai instrumentelor şi voci excepţionale au încântat un public extaziat, un public căruia parcă nu îi venea să creadă că se află în centrul Clujului.
Duminică seara atmosfera de la Zilele Clujului, în Piaţa Unirii, nu a fost cu nimic mai prejos decât atmosfera de la concerte similare desfăşurate la Termele lui Caracalla, în Piaţa Navona sau pe treptele de la Trinita dei Monti, din Piazza di Spagna din Roma. Aseară, scaunele înşirate în piaţă şi miile de oameni din jurul acestora puteau fi mutaţi fără nici o problemă în Piazetta din Porto Cervo sau în faţa la Palais des Festivals de Cannes, pe Croisette.
Aseară puteai visa cu ochii deschişi la piaţa străjuită de Palatul Papilor din Avignon pentru că recitalul celor trei instituţii culturale excepţionale a fost cu adevărat memorabil şi cu clară valenţă internaţională. Astfel de seri şi astfel de zile creează indiscutabil premizele pentru ca "oraşul-comoară" să candideze cu succes la statutul de Capitală Culturală Europeană.
Până la urmă, Zilele Clujului se pot transforma într-o reuşită, într-un succes deplin, dar doar dacă se va înţelege că această urbe este superioară altora tocmai prin valenţele sale culturale reale, prin multitudinea de instituţii de cultură şi prin "aşezămintele universitare" pe care le deţine. Zilele Clujului înseamnă, în opinia mea, exact un apel asiduu la retrezirea unui spirit special al acestui oraş şi la valorificarea unor atuuri izvorâte din tradiţie şi istorie.
Au fost două zile din trei excelente. Să urmărim cu interes pentru a vedea ce urmează. Acest eveniment poate pregăti cu succes marea desfătare intelectual-culturală de la a 10-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, TIFF 2011.
Explicaţiile că Clujul nu trebuie să aibă manifestări exclusiviste sau prea intelectualiste nu cred că trebuie să-şi aibă locul în cadrul unor manifestări dintr-un oraş european. (Aici am să-l citez pe amicul meu, Radu Albu-Comănescu, care spunea într-un comentariu plin de spirit duminică dimineaţă că "doar anemicii intelectuali ar putea lua în nume de rău faptul de a dori excelenţa desăvârşită într-un oraş. Cui nu i-ar conveni un Cluj devenit veritabila unitate de măsură a moravurilor urbane, a stilului şi a standardului de viaţă în România).
Ăsta-i Clujul meu şi eu cred că ăsta e Clujul la care trebuie să sperăm toţi. Civilizaţie şi cultură chiar şi cu forţa, fără playback şi flegme pe asfalt...
