Fiica lui Adrian Păunescu: "Te rog, tată, găseşte optimismul de care e nevoie pentru luptă"
- Scris de Ionel Lespuc
- 04 Noi 2010, 15:02
- Eveniment
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Ana Maria Păunescu i-a compus o scrisoare tatălui ei, aflat în stare critică. Şi cititorii ziuadecj.ro i-au transmis mesaje poetului Adrian Păunescu.
Ana-Maria, fiica lui Adrian Păunescu, i-a scris poetului o scrisoare în care îi cere să lupte pentru viaţă pentru că mai are multe de făcut. Momentan, Adrian Păunescu este ţinut în viaţă de aparate, după stopul cardiac de miercuri.
"Nici nu-mi dau seama, tată, cum să mă adresez. Am multe să-ţi spun şi multe să te rog. Sunt clipe grele, ştiu, am crescut suficient de mult cât să pot înţelege suferinţa. De mai bine de o săptămână, de când problemele ultimelor perioade s-au acutizat şi s-au oficializat, mi-e foarte teamă de liniştea din jur. Tu nu m-ai crescut în linişte! Încă de mică, am trăit în agitaţia continuă a vieţii tale active.
Înainte să merg la şcoală, am mers cu tine în turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele mulţimilor, mi s-au întipărit în minte chipuri şi destine, te-am privit din umbra vârstei, te-am admirat, te-am imitat şi m-am legat ireversibil de felul tău de a fi. E prea linişte, tată, în casă. Nu-mi place să termin "Flacăra" devreme, să plece la tipar seara, şi nu noaptea, cum obişnuieşte să se întâmple când ai suficientă energie pentru a o corecta amănunţit. Nu-mi place să latre câinii şi să-i aud doar eu. Sună telefoanele, toţi întreabă de tine. Oamenii te iubesc, chiar dacă uită să ţi-o spună în fiecare zi, chiar dacă vieţile lor chinuite nu le permit să se exteriorizeze, de fiecare dată când îşi amintesc de tine. Oamenii cred în tine, în puterea ta de a le schimba viitorul în bine. Sunt nefericiţi, dar suferinţa ta îi macină şi îi înnobilează. (...) Te rog, tată, găseşte optimismul de care e nevoie pentru luptă. Mai sunt atâtea de făcut! [...] Vin sărbătorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani şi vreau să fii puternic. Te rog să crezi în tine şi în toţi cei care îţi vor binele. Te rog să ai răbdare cu noi şi cu suferinţele fizice. Te rog să vrei să fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau să fie linişte în casă. Vreau să iubesc din nou timpul. Vreau să mă simt în siguranţă. E noiembrie. Nu-mi place toamna, când ţie nu ţi-e bine", îi scrie Ana Maria Păunescu tatălui său într-o scrisoare publicată în Jurnalul Naţional.
Şi cititorii ziuadecj.ro i-au transmis mesaje poetului Adrian Păunescu. Poate cel mai emoţionant vine de la Amalia Pavel:
"Te rog....te rog să nu mori........mi-a fost aşa bine cu poezia ta......nu mă văduvi de asta.... scrie pentru mine...scrie pentru România...numai scrie.....Să nu mori!"
"Nici nu-mi dau seama, tată, cum să mă adresez. Am multe să-ţi spun şi multe să te rog. Sunt clipe grele, ştiu, am crescut suficient de mult cât să pot înţelege suferinţa. De mai bine de o săptămână, de când problemele ultimelor perioade s-au acutizat şi s-au oficializat, mi-e foarte teamă de liniştea din jur. Tu nu m-ai crescut în linişte! Încă de mică, am trăit în agitaţia continuă a vieţii tale active.
Înainte să merg la şcoală, am mers cu tine în turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele mulţimilor, mi s-au întipărit în minte chipuri şi destine, te-am privit din umbra vârstei, te-am admirat, te-am imitat şi m-am legat ireversibil de felul tău de a fi. E prea linişte, tată, în casă. Nu-mi place să termin "Flacăra" devreme, să plece la tipar seara, şi nu noaptea, cum obişnuieşte să se întâmple când ai suficientă energie pentru a o corecta amănunţit. Nu-mi place să latre câinii şi să-i aud doar eu. Sună telefoanele, toţi întreabă de tine. Oamenii te iubesc, chiar dacă uită să ţi-o spună în fiecare zi, chiar dacă vieţile lor chinuite nu le permit să se exteriorizeze, de fiecare dată când îşi amintesc de tine. Oamenii cred în tine, în puterea ta de a le schimba viitorul în bine. Sunt nefericiţi, dar suferinţa ta îi macină şi îi înnobilează. (...) Te rog, tată, găseşte optimismul de care e nevoie pentru luptă. Mai sunt atâtea de făcut! [...] Vin sărbătorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani şi vreau să fii puternic. Te rog să crezi în tine şi în toţi cei care îţi vor binele. Te rog să ai răbdare cu noi şi cu suferinţele fizice. Te rog să vrei să fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau să fie linişte în casă. Vreau să iubesc din nou timpul. Vreau să mă simt în siguranţă. E noiembrie. Nu-mi place toamna, când ţie nu ţi-e bine", îi scrie Ana Maria Păunescu tatălui său într-o scrisoare publicată în Jurnalul Naţional.
Şi cititorii ziuadecj.ro i-au transmis mesaje poetului Adrian Păunescu. Poate cel mai emoţionant vine de la Amalia Pavel:
"Te rog....te rog să nu mori........mi-a fost aşa bine cu poezia ta......nu mă văduvi de asta.... scrie pentru mine...scrie pentru România...numai scrie.....Să nu mori!"
DISTRIBUIE
Comenteaza
Te-ar mai putea interesa
