Povestea omului înviat din morţi. "Am fost Dincolo şi m-am trezit la morgă. Două rânduri de medici m-au declarat decedat"

Ca într-un film horror, s-a ridicat de pe patul de la morgă şi a speriat-o groaznic pe femeia de serviciu. Povestea de viaţă (şi de moarte) a unui clujean este demnă de o peliculă de la Hollywood.

Raul Giura, fost preşedinte timp de două mandate al Asociaţiei "Alcoolicilor Anonimi" din Cluj, între anii 2001 - 2009, este un port-drapel al luptei împotriva lui "John Berkley", alcoolul, aşa cum a fost botezat acesta de către scriitorul Jack London.

Ne-am străduit să fixăm o întâlnire cu Raul. Recent s-au împlinit 20 de ani de la constituirea Asociaţiei Alcoolicii Anonimi din Cluj-Napoca - înfiinţată în 1995 de către universitarul clujean Eugen Băican - şi în care Giura a jucat, mult timp, un rol hotărâtor. Însă, de fiecare dată, Giura era plecat din Cluj - lipsind, de dimineaţa până noaptea târziu - fie la Penitenciarul de maximă siguranţă Aiud, unde avea treabă cu deţinuţii, fie la Suatu, pentru a supraveghea lucrările viitorului centru destinat celor înrobiţi de dependenţe. Am reuşit să-l "prindem", totuşi, în week-end. A ieşit o discuţie despre viaţă cu şi fără viciu, despre psihologie şi religie.

"Am copilărit într-o zonă unde vinul era considerat apă"

Primul lucru pe care ni-l mărturiseşte e acela că a crescut în zona viticolă Şard, lângă municipiul Alba-Iulia, locul unde aproape în fiecare gospodărie vinul înlocuia apa, la masă. Astfel, faptul că a început să bea alcool de la o vârstă crudă, li s-a părut tuturor celor maturi, din jurul său, un lucru firesc, ba chiar un semn de bărbăţie.

"Deşi am ajuns sportiv de performanţă, eu în acele momente eram demult alcoolic, iar lucrul acesta nu m-a împiedecat să ajung căpitanul echipei de rugby <Agronomia> Cluj şi al naţionalei de juniori a României. Şi nici să absolv, cu brio, Institutul Politehnic din Cluj. Efectele s-au văzut însă mai târziu, când am ajuns să fiu total dependent de alcool. Atât de tare încât am <reuşit>, după revoluţie, să falimentez tot ce atingeam: afaceri, familie (m-a părăsit soţia şi copilul) şi am fost cât pe ce să-mi pierd chiar viaţa. Într-o zi, după ce-am băut doi-trei litri de "tărie", am încercat să mă sinucid - şi numai voinţa lui Dumnezeu m-a salvat, fiindcă după câteva ore în care am zăcut în moarte clinică m-am trezit, singur, la morga Spitalului "Clujana". Totul, după ce două rânduri de medici mă declaraseră decedat şi-mi completaseră până şi certificatul. Ţin minte că atunci, revenind brusc la viaţă, am speriat rău de tot o femeie de serviciu care făcea ordine în sala de cadavre. Din clipa aceea - şi sunt 14 ani de atunci - n-am mai pus un gram de alcool în gură, " povesteşte, transpus, Raul Giura, ca şi cum evenimentul s-ar fi petrecut în urmă cu numai câteva minute....

"Cele trăite Dincolo m-au schimbat profund"

Explică, mai departe, fostul preşedinte al Alcoolicilor Anonimi : "În momentul când mă aflam în moarte clinică am trăit experienţe spirituale majore. Am făcut o călătorie spaţială, ocazie cu care mi-am vizualizat întreaga viaţă trecută, ca la un fel de judecată, cu amănunte din ambele perspective - din a mea, ca făptuitor şi din cea a oamenilor asupra cărora am acţionat şi i-am prejudiciat, într-un fel sau altul. După chestia asta mi-am dat seama că am fost un gunoi de om, însă am constatat că, totuşi, am făcut şi câteva lucruri bune, care au contat în ochii divinităţii, fiind rodul unor întreprinderi dezinteresate şi din dragoste. De pildă, odată am construit, dintr-o toană, o casă pentru doi bătrâni care mi-au cerut ajutorul - şi, spre marea mea uimire, am văzut în acele momente, când mă aflam Dincolo - că fapta respectivă a contat mult în balanţa reîntoarcerii mele printre oameni. Aşa că din clipa aceea am hotărât să mă comport ca atare şi să fac - atata cât pot - numai bine celor din jur". A doua zi după ce a revenit la viaţă, Raul Giura s-a dus "aţă" la grupul A.A., din Cluj, unde a început o activitate, ce se va dovedi, pe parcursul anilor, prodigioasă şi care continuă şi la această oră, în cadrul grupului "24 de ore", care-şi desfăşoară activitatea pe strada Fabricii nr. 4.

Elogiază apoi activitatea profesorului Eugen Băican, de la Universitatea "Babeş-Boyai", cel care în anul 1995 a dfeschis primul grup A.A. din Cluj, "Cabana 2", inspirat după denumirea celui de la Timişoara, înfiinţat pe vremea comunismului, "Cabana 1". "Un alt truditor pe acest tărâm este de asemenea şi Franz Floyd, unul dintre cei mai buni psihologi şi iniţiatori de programe profesionale şi de grupuri de suport din România. American, fost alcoolic la rândul său, stabilit la noi în ţară în urmă cu vreo 10 ani (şi împreună cu care am lucrat de prin 2001 încoace) s-a eliberat de viciu şi s-a convertit la ortodoxie, promovând actualmente programul profesionist de tip <Minnesota>, în cadrul Programului <Sfântul Dimitrie Basarabov>, desfăşurat în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română", mai spune, în continuare, Giura.

"Navetist" la Aiud şi Suatu

La această oră, Raul Giura lucrează foarte mult cu deţinuţii din penitenciarele de maximă siguranţă. Se deplasează adesea la Aiud, după 8 ani de muncă la Gherla. La penitenciarul din judeţul Alba, chiar dacă a început cu un singur grup de deţinuţi, a format deja cinci. Mai exact spus, grupuri de suport, redistribuite în toate secţiile de maximă siguranţă ale închisorii, iar rezultatele sunt remarcate de toată lumea. "Dacă nu aveam rezultate, fiţi sigur că n-aş mai fi fost primit acolo. În timpul programului, oamenii şi-au schimbat comportamentul şi au avut o evoluţie spirituală deosebită. Toţi sunt deţinuţi cu pedepse mari. Printre ei îi menţionez pe Passaris, criminalul grec,sau pe Serghei Gorbunov, cel cu jaful casei de schimb valutar de la Deva. N-o să mă credeţi, dar unii, extrem de periculoşi, aduşi iniţial la program cu botniţe şi în lanţuri, înregistrează la această oră progrese uluitoare după activităţile desfăşurate cu mine. Ei nu mai prezintă o problemă nici măcar pentru colegii lor de celulă şi până şi autorităţile sunt uimite de progresul lor." mărturiseşte Giura, cu satisfacţie.

Între timp primeşte un telefon de la o persoană aflată în impas, care îi solicită, în mod imperativ, prezenţa, astfel că începe să dea semne vădite de nerăbdare. Se uită mereu la ceas, semn că întâlnirea noastră a luat sfârşit. În loc de rămas bun, rosteşte un citat din Biblie, zâmbind misterios, de parcă ne-ar invita să-i descifrăm înţelesul: "Singurul lucru care poate schimba omul este credinţa în Dumnezeu. Şi cele mai grăitoare în acest sens sunt două versete din <Efeseni>: < Fiindcă prin har suntem salvaţi, prin credinţă. Asta nu este din noi înşine, ci este darul lui Dumnezeu>. Şi al doilea: <Nu prin fapte, ca să nu se fălească nimeni.>" Apoi, ne oferă o Biblie, ca să reflectăm mai adânc la vorbele lui... Şi, înainte de a se retrage, promite solemn că ne va invita la inaugurarea centrului rezidenţial de la Suatu, judeţul Cluj, care se va deschide anul acesta, pe locul unei foste rezervaţii de vânătoare. "Fiţi siguri, acolo orice persoană dependentă va fi bine primită şi ajutată să-şi găsească libertatea," încheie Giura.