Plimbare de weekend. Castelul cu inorogi de la Kornis

A aparținut familiei nobiliare Kornis și era considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele în stil renascentist din Transilvania. Castelul era în centrul domeniului de mii de hectare terenuri arabile, pășuni, fânațe și păduri, versanți cultivați cu vie. În prezent este o ruină a turismului clujean.

Peter Lengyel,biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, dedică, pe blogul personal, un amplu articol privind cetatea situată la 50 km nord de Cluj-Napoca şi 3 km de Dej.

În 1573, Principele Transilvaniei, Báthory István a donat domeniul de la Szentbenedek prefectului de Dés (Dej), Keresztúri Kristóf. Principala clădire a castelului a fost ridicată în stil renascentist de către Keresztúri Kristóf, între 1573 și 1593. În 1599, proprietara castelului era văduva lui Kereszturi Kristóf, care avea aici și 22 de case de iobagi și mai deținea 15 sate cu 420 de iobagi. Fiica lui Kereszturi Kristóf, Kereszturi Kata, a devenit soția lui Kornis Boldizsár la 31 iulie 1600, data de când castelul și domeniul devine proprietatea familiei Kornis.

Familia Kornis provine din nobilimea din Ungaria, din localitatea Ruszka din Abaujmegye, familie care a venit în Transilvania, pe la nivelul anilor 1480, după alte surse doar după pierderea dezastruoasă a bătăliei de la Mohács contra turcilor (29 august 1526). Familia grofilor Kornis a avut persoane cu funcții importante în vremurile medievale ale Transilvaniei. Existau printre ei conducători militari, administratori guvernamentali, unii au scris cărți, au fost în societăți academice etc. Spre exemplu, Grof Kornis Gáspár în 1594 era căpitan la Huszt (Hust, azi Ucraina) a luptat cu turcii prin Maramureș, dar a fost înfrânt. Existau numeroase înrudiri între familiile nobiliare din Transilvania, astfel la nivelul anului 1665 Kornis Ferencz o avea ca soție pe Wesselényi Kata cu care avea 5 copii.

Revenind la castel, se constată că în secolele 17-18, au fost adăugate alte și alte construcții care înconjurau o incintă. Kornis Gáspár (1641-1683) ridică pe la anul 1673 un nou etaj pe clădirea principală. Fiul lui, Kornis Zsigmond, renovează castelul în 1680 și pe la 1720 adaugă două bastioane octogonale; sunt aduse pietre sculptate din tufuri vulcanice de la Dej; sunt instalate scări ornamentale; tavanele sălilor castelului sunt decorate cu fresce. Grof Kornis Zsigmond, care deținea castelul la nivelul anului 1724, era în funcție de guvernator al Transilvaniei (dealtfel, el a depus piatra de temelie a cetății Alba Iulia, la reconstrucția începută la 4 noiembrie 1714). În interiorul castelului-cetate de la Szentbenedek exista și o capelă cu ornamentație barocă. În sufragerie erau picturi cu împărăteasa Maria Tereza, guvernatorul Transilvaniei Kornis Zsigmond și Principii Transilvaniei din secole anterioare. Se presupune (legendă?) că la castel a stat și împărăteasa Maria Tereza, care a venit aici cu un ofițer din garnizoana Dej.

După trecerea de la feudalism la burghezie, familia Kornis a produs bani din agricultură. Renovări mai semnificative la castel a făcut gróf Kornis Viktor în 1886. Gróf Kornis Károly a renovat Bastionul Verde în 1906; era o personalitate pasionată de cultură și științe ale naturii. Biblioteca lui avea peste 9.000 de volume, incluzând și multe cărți rare și incunabule. A realizat și o vestită colecție de istorie naturală, mai ales trofee de vânătoare, animale împăiate - multe specii exotice de la struți la flamingi și crocodili, colecție de ouă de păsări, insectare, ierbare, colecții de minerale - toate etichetate cu pretenții științifice. Kornis Zsigmond a construit o mare școală pentru săteni și o uzină electrică; a fost foarte iubit de localnici. Nepotul lui Kornis Károly, cu numele tot Kornis Károly (1894-1955) a fost ultimul stăpân al castelului... a plecat de pe aici prin anii 1940, a lucrat la Dej, contabil... chiar la uzina electrică făcută de el, și a murit sărac. Sigur nu a comentat nimic despre situație, că la primul cuvânt era dus la canal sau înfunda careva pușcărie comunistă, de unde torționarii care chinuiau și ucideau oamenii deținuți politici, azi în 2013 au pensii extraordinare și urmași în conducerea diferitelor "organe ale statului".

Dezastrul celui de-al 2-lea război mondial a dus la afectarea castelului; după naționalizarea din 1948, colecții ale castelului au fost arse de comuniști în anii 1950-1951, parțial au fost furate, devastate de locuitorii din zonă etc.

Citeşte postarea integrală AICI.