Dezbaterea Ponta – Iohannis. Şabloanele care mă enervează

Dezbaterea Ponta – Iohannis. Şabloanele care mă enervează
Ne-am obişnuit să gândim în şabloane. Nu e neapărat rău. Psihologii vă vor spune că, în viaţa de zi cu zi, stereotipurile ne ajută mai mult decât ne încurcă. Vedem o staţie şi ştim că acolo va veni un autobuz. Ne uităm la o clădire înaltă şi ne dăm seama că trebuie aibă pe undeva scări. Am transferat însă şabloanele în viaţa politică, iar abia acest lucru ne încurcă cu adevărat.

În ultimii ani, avem o ştampilă înfiorătoare de pus. "Eşti băsist" se rosteşte marţial, ca o condamnare la moarte. Băsismul a devenit sinonim pentru negru, iar anti-băsismul, pentru alb. Sau invers, dacă te cheamă Udrea. Pe calapodul ăsta, mulţi s-ar putea să ne simţim "orfani" în România politică.

Apoi, ne-am obişnuit să măsurăm valoarea unui politician după numărul de cuvinte pe care le mitraliază pe minut. Toţi premierii şi preşedinţii pe care i-a avut România erau oratori talentaţi, dar ţara e răsturnată în şanţ. Într-o logică din aceasta, Ilie Dobre ar trebui să candideze şi el.

Mai sunt şi alte şabloane, dar acestea sunt cele mai actuale. Şi le-am redescoperit marţi seara.

La dezbaterea electorală de la Realitatea TV, Victor Ponta a încercat toată emisiunea să îl facă pe Iohannis băsist. Şi e fals. Când Băsescu îl tot propunea pe Croitoru la Palatul Victoria, Ponta era exact lângă umărul drept al sibianului şi promova asiduu "proiectul Iohannis". Până în martie, PSD-ul lui Victor Ponta şi PNL-ul lui Iohannis erau la braţ, iar numirea primarului de Sibiu ca vicepremier a fost pretextul ruperii USL, nu adevăratul motiv. Insistenţa premierului pe subiectul băsistului Iohannis ne violează inteligenţa. Şeful social-democraţilor le cântă în felul acesta serenade celor 7,4 milioane de votanţi (vii sau morţi) anti-Băsescu din 2012, dar o parte dintre ei au evoluat între timp şi formează o nouă specie: anti-pontiştii.

Recunosc că şabloanele astea îmi influenţează şi mie gândirea. I-am judecat ca pontişti şi anti-pontişti, iohannişti şi anti-iohannişti pe jurnaliştii care au participat la dezbaterea Ponta - Iohannis de marţi. Până la urmă, mi-am dat seama că exagerez, că oamenii îşi făceau treaba şi atât, deşi tot aş băga mâna în foc că Lavinia Şandru şi-ar relansa cu drag cariera politică traseistă în PSD.

Despre cât de bine vorbesc candidaţii, nu e nicio îndoială. Ponta aliniază cuvintele mai la liniar, le expiră mai repede şi mai articulat. Problema lui nu sunt însă vorbele, ci faptele. Mă întreb, pur şi simplu, dacă cele 5 milioane de oameni care l-au votat în 2 noiembrie au lipsit de acasă în ultimii trei ani. O lungă şi fericită vacanţă în Baleare. Oare oamenilor acestora le-a fost bine, nu au fost afectaţi de scăderea economiei, nu au fost oripilaţi de drujba DNA care a tăiat în viul PSD? Iar dacă aceste realităţi sunt prea macro, nu le-a păsat măcar de creşterea preţului carburanţilor sau de evaporarea a mii de locuri de muncă?

E un şablon şi că un prezidenţiabil care se respectă trebuie să-şi atace oponentul. Iohannis a făcut-o abia de curând şi nu mi-a plăcut. Pe Ponta îl ştiam dâmboviţean, dar neamţul e din alt film.Eleganţa lui e un atu mai mare decât gâlcevoşenia premierului.

Felul în care vorbesc oamenii nu spune despre ei dacă sunt corecţi sau nu. Uitaţi-vă fiecare în suflet. Poate că nu sunteţi chiar urmaşii lui Socrate, poate aveţi chiar nişte emoţii în preajma unui microfon, dar acest neajuns nu devine sinonim cu incompetenţa, cu necinstea, cu lenea. Aşa că să nu judecăm oamenii după cum articulează cuvintele, ci după ce spun şi ce fac. Apoi, să scoatem băsismul din jargon, pentru că însuşi Băsescu va ieşi din vieţile noastre peste o lună. Ar trebui să punem în locul său pe cineva care ne va ajuta, poate, să nu mai gândim politica în şabloane.

 

Comenteaza