Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj: Prost eşti tu, că nu ştii să ceri şi să primeşti de la stat scutiri, facilităţi, amnistii şi scheme de ajutor

Din când în când, tot mai des în ultima vreme, se trezeşte câte un sector economic din amorţeala câştigurilor neverosimile din 2022 şi, îngrijorat de perspectiva lui 2023 şi mai ales a anului electoral 2024, cască şi întreabă...

 “Cum se face că unii primesc de la stat scutiri, facilităţi, amnistii şi scheme de ajutor, iar eu nu primesc? Asta este discriminare, se creeaz[ distorsiuni, statul nu mai colecteaz[ bani, o sa fie introdusa taxa de solidaritate, o să fie introdusă grila progresivă. Suntem supăraţi, este nedrept!”.

Păi este fapt divers că cei care primesc scutirile, facilităţile, amnistiile şi schemele de ajutor îşi plantează în Guvern prin ministere tot felul de “locotenenţi” care îi ajută să le obţină, invocând falimentul iminent al sectorului economic în discuţie, accesul cetăţenilor la servicii sau produse de bază, securitatea ţării sau orice alt argument de interes naţional.

Foarte bine fac, aşa se fac afacerile. Ai oamenii tăi în Guvern şi ei te ajută să obţii ceea ce vrei, sunt capabili chiar să scornească o poveste foarte credibilă cum că domeniul tău este de neînlocuit şi este absolut necesar ca România să te ajute. Aşa se face dealtfel şi în liga mare.

Industria automotive şi industria energetică, care stau pe munţi de bani, obţin o finanţare de care oricum nu aveau nevoie de peste 550 de miliarde Euro la nivel european prin Green Deal, ca să treacă pe energie verde. Nimeni nu întreabă ce contin panourile solare sau bateriile electrice şi ce se va întâmpla cu ele în 25 de ani, când vor începe să devină deşeuri, important este să se mişte banii acum.

Astfel încât trebuie să avem toată admiraţia pentru sectoarele economice care obţin scutiri, facilităţi, amnistii şi scheme de ajutor, nicidecum sa le înjurăm. Eventual să luăm notiţe.

Exemplul cel mai strigător la cer de incapacitate de a obţine ceva, orice, de la Guvern, este cazul fabricilor de medicamente din Romania, care se văicăresc într-una de ani de zile de preţurile la medicamente, de clawback, de problemele legate de resursa umană calificată, de creşterile de preţuri la materiile prime şi materiale, de PUZ-uri, de întârzierile autorizaţiilor de construcţie, de reglementări stricte ale legislaţiei care îi obligă la scoaterea din portofoliu de produse, şi aşa mai departe. Asta în conditiile în care medicamentele si mai ales fabricarea lor în ţară sunt subiecte de interes strategic, până şi Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu au recunoscut-o şi au cerut planuri de acţiune de la directorii de fabrici. Producătorii de medicamente din alte ţări ale UE primesc deja de 3 ani subvenţii masive pentru extinderea capacităţilor de producţie.

Păi cum să obţină industria scutiri, facilităţi, amnistii şi scheme de ajutor dacă în ultimii 10 ani directorii narcisişti ai celor mai mari fabrici de medicamente nu au reuşit să îşi înfrâneze greaţa unul faţă de celălalt, să stea jos la o masă, să articuleze un plan de acţiune, să angajeze o firmă de lobby şi să-l susţină pentru aprobare la toate nivelele? Şi eventual, să-şi planteze un secretar de stat sau un director la Ministerul Sănăţatii sau Ministerul Economiei, aşa cum fac ceilalţi, ca să faciliteze aprobarea?

România a rămas în urmă la producţia de medicamente, dar nu din cauza Guvernului care îşi vede de treaba lui şi dă scutiri, facilităţi, amnistii şi scheme de ajutor celor care ştiu să le ceară şi să le primească, ci din cauza directorilor fabricilor de medicamente din ţară.

Articol publicat pe www.zf.ro