Sper ca într-o zi îmi voi aduce aportul în cadrul unei noi mişcări care nu se va numi partid, dar va produce schimbarea. În mintea mea o numesc "Strada", iar "Cultura Progresului" îi este doctrina. Totuşi, dacă prezentul m-ar surprinde în climatul politic românesc actual, în mod cert aş avea câteva idei urgente. Partidul meu, oricare ar fi el, s-ar afla într-o puternică criză de credibilitate; una din cauze? Avem nevoie de oameni politici veritabili, nu de lipitori de afişe. Explic numai decât ceea ce pare a fi evidenţa.
Am reuşit să trag cu urechea la discuţiile organizaţiilor politice de tineret, fără să cochetez cu vreo implicare. Am constatat că în timp ce unii sunt în mod evident destul de capabili, umplutura predomină şi se distinge prin marele scop ce-i e scris pe frunte - acela de "a ajunge cineva".
De aici se intră în cercul vicios în care bunăvoinţa socială se pierde pe drum într-un mecanism prost prin care se "disting" urmatorii lideri.
Se începe cu politizarea organizaţiilor studenteşti pe care le şcolim în ale corupţiei cu mesajul că lipsa de personalitate şi o identitate "imaculată" îi recomandă pentru cine ştie ce minister.
Se continuă cu "lipitorii de afişe", cei mai ascultători, sunt plasaţi în poziţii cheie, fără pic de experienţă în ce presupune managementul oricărei instituţii, darămite una de stat. Calea devine bătută şi extrem de centralizată, iar puternicii de la vârf exclud orice şansă de politică voluntară a indivizilor preocupaţi exclusiv de mai bine. Pe lângă centralizare, am menţinut şi alte obiceiuri 'sănatoase' precum circulaţia informaţiei. Ne dorim un popor pe care să nu-l educăm, să nu îl specializăm, doar să îl cumparăm, pâine-pe-vot, transformând votul minorităţii educate într-un detaliu nesemnificativ.
Există un motiv întemeiat pentru care politica ar trebui să aparţină unui segment bogat moral şi educaţional.
Nu doar partidele, ci întreg poporul câştigă atunci când sfera politică este populată cu oameni capabili şi extrem de capabili, preferabil deja realizaţi din punct de vedere profesional şi nu cautând realizarea (eliminând astfel şi frustrările ce pot motiva un om să-şi înşele propria-i ţară şi promovând experţii care vor - şi pot - să dea înapoi comunităţii).
Cum altfel am putea beneficia de minţi lucide pe care să ne pariem votul decât separând "lipitorii de afişe" de politicieni ? Competenţa ar deveni un numitor comun pentru toţi actorii politici, iar noi votanţii am alege exclusiv pe cei ce ne inspiră intenţiile bune sau mai egoiste, comune cu ale noastre. Nu am nicio problemă cu lipitorii de afişe sau distribuitorii de fluturaşi, cu toţii trebuie să pornim de jos în orice domeniu. Am o problemă cu ascensiunea politică a fiecărui neica-nimeni - a cărui agenda personală nu coincide cu cea politică -, cu toţi ţânţarii - care, ajutaţi de partid, sar dintr-un post în altul când compenţele îi recomandă doar pentru şomaj -, şi o mare problemă cu cei care împing oamenii dovedit iliteraţi în cabinele de vot.
Întrebările rămân: cine are interesul să menţină calitatea slabă a resursei umane din partide? Cine are nevoie de aghiotanţi care să execute la comandă şi să fie lipsiţi de păreri diferite ? Cine nu are nevoie de inovaţie?
Vorbim de "misterioşii" cărora le-au convenit de minune ultimii 24 de ani şi multora chiar şi perioada de dinainte: cei care încă dansează deşi genunchii i-au lăsat şi muzica dispare acoperită de urletele străzii.
Concluzia e optimistă. Urmează câţiva ani de suferinţă, timp în care generaţia următoare de lideri îşi formează caracterul şi profesionalismul în diverse domenii, câştigând experienţă în "noua abordare". Să sperăm că ei vor milita pentru depoluarea politică din două motive: în primul rând, naţiunea şi implicit partidul vor beneficia atunci când li se propun exclusiv oameni competenţi pentru orice funcţie. În al doilea rând, partidele îşi vor creşte credibilitatea, iar oamenii lor competenţi nu vor fi devalorizaţi de oportunişti, de lipitori de afişe, infractori sau oricum doriţi să îi numiţi. Câştigul e dublu.
de Vlad BUZOIANU
Citeşte şi: Lideri
