Obiectivele lui Vlad Munteanu la „U”: tradiţia locală plus organizare nemţească

În nici trei luni, Vlad Munteanu trecut de la meciurile din 2.Bundesliga la managerierea unui club de Liga I din România. Iar clubul nu e unul oarecare, ci Universitatea Cluj, cel pentru care tatăl său a jucat timp de patru ani, reuşind şi un gol care a rămas în istorie: cel împotriva CFR-ului, prin care a adus ultima victorie obţinută din Liga I împotriva rivalei locale. Munteanu a vorbit pentru ZIUA de CLUJ despre planurile sale la „U", dar şi despre ceea ce vrea să aducă nou în organizarea „Şepcilor roşii".

ZIUA de CLUJ: Numirea ta ca manager la „U" a fost o surpriză pentru toată lumea, mai ales că în urmă cu doar câteva luni erai jucător activ. Când a venit propunerea şi în ce condiţii ai acceptat-o?

Vlad Munteanu: Nu a fost nimic ieşit din comun. Totul a mers foarte rapid. Am avut o discuţie cu Florian Walter şi ne-am înţeles foarte rapid. Dânsul ştia că îmi doresc o carieră de manager, de conducător. Nu sunt genul care să meargă pe antrenorat, aşa cum fac majoritatea foştilor jucători. A fost foarte simplu din punctul meu de vedere, vreau să-mi aduc aportul aici.

Totuşi te înhami la o muncă extrem de dificilă, echipa e într-o situaţie grea din punct de vedere sportiv, la o distanţă semnificativă de locurile care asigură menţinerea în Liga I. Nu e un pariu riscant?

Nu e nimic dificil. Ca jucător am mai avut două experienţe, în România şi Germania, în care am reuşit să recuperez o distanţă şi mai mare. Sunt convins că voi reuşi acum şi ca şi conducător, trebuie să avem continuitate în rezultate.

Eşti printre puţinii oameni care debutează în fotbalul românesc, ca şi manageri, cu o pregătire teoretică în spate. Cum ai decis să te specializezi în management sportiv?

Încă de acum cinci-şase ani ştiam că asta e calea pe care vreau să o apuc, cea de conducător. Aşa că am făcut o şcoală de specializare în management sportiv în Germania. Am început în 2009, erau cursuri pe o perioadă de patru ani, şi tocmai de aceea m-am întors la Aue pentru a-mi încheia studiile. În vară am absolvit, am diplomă, şi cred că e ceva, totuşi, să termini o şcoală într-o limbă străină, în timp ce eşti fotbalist activ.

Crezi că fotbalul din România îţi oferă posibilitatea şi pârghiile necesare pentru a pune în practică teoria din Bundesliga?

Până la urmă cluburile sunt construite, la bază, la fel. Totul ţine de management. Planul meu e să aplic la "U" ceea ce am învăţat acolo. Eu am plecat de la Aue când mi-am terminat studiile şi am fost hotărât că acesta e drumul pe care vreau să merg. Primul meu obiectiv e să asigurăm tot ce e nevoie pentru ca echipa să aibă linişte, să aibă rezultate şi să ne salvăm de la retrogradare. Apoi, odată cu rezultatele vor veni şi oamenii la stadion. În divizia secundă din Germania se joacă cu stadioanele pline, lumea vine cu mic cu mare, e vorba de tradiţie şi mentalitate. „U" are tradiţie, poate trebuie să mai lucrăm la mentalitate, la imagine, asta vine cu timpul şi cu rezultatele.

Ai avut o discuţii cu antrenorul Mihai Teja sau cu Florian Walter legat de lotul de jucători şi de transferuri?

E foarte devreme să vorbesc despre asta. Mai sunt patru meciuri din tur, plus cele care se vor mai disputa anul acesta din retur, iar apoi în funcţie de rezultate şi de ce spune antrenorul vom vorbi şi despre transferuri.

Tatăl tău face parte din istoria clubului, a jucat aici şi a şi marcat în ultima victorie a Universităţii împotriva CFR-ului, în Liga I. E şi o realizare sentimentală faptul că-i calci pe urme, chiar dacă nu ca şi jucător?

Orice copil îşi doreşte să calce pe urmele tatălui său, iar iată că eu am făcut-o de două ori. Prima dată când am ajuns să joc la Bacău şi acum, când am venit la "U". Am crescut cu poveşti despre această echipă de mare tradiţie. Imaginează-ţi că de mic copil am văzut pozele cu tatăl meu îmbrăcat în tricoul cu dungi negre şi cu „U" pe piept. Am învăţat ce înseamnă acest club chiar de la tatăl meu, deci nu sunt vorbe goale. Sper doar să nu dezamăgesc pe nimeni.