Mă întreb uneori dacă nu cumva oi fi eu defect așteptând neîmpăcat ca administrația să-mi arate ce face cu banii pe care i-i plătesc. Atât de bine este învățată lecția opacității, încât dacă insiști puțin să dai peste niște rapoarte, ți se induce senzația neplăcută de pietricică în pantoful autorității publice, mai că ți se face milă de sărmanul bășicat, capeți conștiința aberantă a unui corp străin și începi să ai remușcări că nu-i lași pe oameni în pace.

Mulți își fac merite din a clama cât de neclintit cred ei în justiție și că hotărârile judecătorești nu sunt nici măcar de comentat, decum de pus în îndoială.

Acum exact 4 ani, Primăria hotăra să aplice o idee bună pe care clujenii din partea de sud a oraşului (Zorilor) o ceruseră de mult: sens unic pe str. Aviator Bădescu, de la jumătatea străzii în jos, pe sensul înspre str. Avram Iancu. În felul ăsta simplu, cartierul Zorilor primea o rută suplimentară nouă şi accesibilă să ajungă înspre centru, ştiut fiind că toate celelalte erau (şi sunt încă) puține și extrem de aglomerate, mai ales la orele de vârf.

După ce audienţa a ascultat cu pioşenie sau zâmbete îngăduitoare prezentarea realizărilor şi planurilor municipalităţii, dezbaterea de acum câteva săptămâni a bugetului local a continuat cu secţiunea discuţiei cu audienţa. S-a înscris la cuvânt un domn în scaun cu rotile, să-i spunem dl. Sz., care s-a apropiat de masa rotundă, s-a prezentat şi a început să vorbească...

La începutul anilor ’90, România era țara în care serialul "Twin Peaks" făcea cele mai mari audiențe ale sale pe o piață națională, la luptă mare cu "Dallas". De atunci, din dis-de-dimineața istoriei noastre democratice vine pilda Doamnei cu Butucul: ”Bufnițele nu sunt niciodată ceea ce par a fi!”

Îmi saltă de bucurie glanda sarcasmului când văd prin spațiul public ce scatoalce își capătă Liviu Dragnea. Cred că încă nici nu știe ce l-a lovit. Online-ul preponderent anti-PSD l-a așteptat la colț și, profitând de o stângăcie sau de-o șopârlă cu care sus-numitul vrusese să-și condimenteze ”legea defăimării” – povestea cu discriminarea în temeiul apartenenței politice – îl face cu ou și cu oțet de câteva zile încoace.

Constantin Brâncuşi spunea că „în România sunt prea mulţi diştepţi în politică, în artă şi în liberele profesii.

Se arată tot mai limpede că e cazul să ne luăm gândul de la alegerile locale în două tururi. Despre soluțiile ca lucrurile să fie întoarse s-a discutat mult și, în general, concluzia a fost că ar fi ori prea riscant din perspectivă constituțională (soluția ordonanței de urgență), ori imposibil din perspectivă parlamentară (nu există o majoritate care să o voteze).

Am convingerea sinceră că dl. Boc este un om bun și cumsecade. O șuetă cu un astfel de om nu poate fi decât plăcută.