Prima proiecţie la TIFF 2013: Portret de familie cu Carlos Şacalul VIDEO

Un documentar despre viaţa unuia dintre cei mai faimoşi terorişti ai lumii s-a numărat printre primele proiecţii de la TIFF. În mod neobişnuit, însă, perspectiva filmului nu e un politică, ci familială.

Cine n-a auzit de Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos Şacalul, cel mai căutat terorist al anilor 1970-1980, o să-şi facă o imagine destul de "cuminte" a acestuia după vizionarea filmului "În camera obscură" (Germania-Israel-Finlanda, 2012). Asta pentru că documentarul realizat de Nadav Schirman, deşi foloseşte imagini de arhivă ale atentatelor şi explicaţii ale unor foşti poliţişti şi agenţi secreţi, mizează în principal pe două confesiuni despre temutul Carlos: a unei foste iubite şi "tovarăşe", Magdalena Kopp, şi a fiicei lor, Rosa.

Carlos Şacalul a fost unul dintre mulţii "revoluţionari" de extremă stângă apăruţi în lume pe la mijlocul anilor 1970, care protestau în mod violent împotriva sistemului capitalist, a războiului din Vietnam etc. Încetul cu încetul însă, el s-a transformat într-un mercenar sângeros şi fără scrupule, folosit de diverse state pentru a "rezolva" probleme spinoase cu disidenţi, inamici sau oameni indezirabili. Carlos a fost "angajat" chiar de Securitatea lui Ceauşescu pentru a-i anihila fizic, prin atentate cu bombă, pe jurnaliştii de la Radio Europa Liberă.

Filmul lui Schirman face un portret al teroristului arestat în cele din urmă şi condamnat la închisoare pe viaţă în Franţa, dar din perspectiva celor două femei a căror viaţă el a influenţat-o decisiv, într-un fel sau altul.

Magdalena Kopp a început ca o "tovarăşă" de "celulă revoluţionară" a lui Carlos, devenind apoi, fără voia ei, forţată de personalitatea dură a teroristului, amanta sa ocazională, după cum mărturiseşte în film. Din relaţia lor s-a născut Rosa, care însă nu şi-a văzut tatăl decât în copilărie, când era foarte mică, şi apoi când acesta se afla deja în închisoare, în preajma condamnării.

Un efect aparte se construieşte în film prin contrastul dintre confesiunea "albă" a Magdalenei, un fel de spovedanie resemnată, de ne-împăcare cu un trecut urât, cu o viaţă ratată, şi emoţia Rosei, cea care, dincolo de ce ştie din media despre tatăl ei, vrea să-l re-cunoască drept părinte. E o întâlnire eşuată, însă, iar fiica va trebui să trăiască pe mai departe cu imaginea unui Tată absent, preocupat doar de propria sa persoană, amânându-şi interacţiunea cu familia sa pentru un termen nedefinit.
"În camera obscură" are un uşor dezechilibru de concepţie, cred, prin cele câteva intervenţii ale "oficialilor" care l-au vânat ori au avut diverse relaţii de stat cu Carlos Şacalul, care nu reuşesc să contureze destul de pregnant influenţa nefastă pe care teroristul a exercitat-o în politica internaţională de la finele veacului trecut.

Dar "portretul de familie" pe care-l oferă documentarul lui Schirman e inedit, dacă vorbim de astfel de personaje ce poartă public amprenta răului. El te face, ca spectator, să-i compătimeşti pe cei care au avut neşansa să trăiască, cu sau fără vină, în apropierea unui spirit malefic.

"În camera obscură" mai poate fi văzut duminică, 9 iunie, de la ora 17, la Cinema Arta.

Articol de Gabriel POPOVICI