Scriitori din toată țara, reuniți la Cluj la Zilele revistei Tribuna

Prestigioasa revistă de cultură Tribuna și-a serbat zilele, pentru al doilea an la rând. Cu această ocazie, capitala Transilvaniei a devenit gazda a numeroși scriitori din toată țara.

 

În Sala Miorița a Hotelului Belvedere au debutat manifestările culturale închinate împlinirii a 130 de ani de la apariția pentru întâia oară a Tribunei lui Ioan Slavici. În cuvântul de întâmpinare, Mircea Arman, directorul revistei, a salutat distinșii oaspeți. 

A urmat lansarea câtorva cărți recent apărute, moment moderat de Claudiu Groza, iar Nicolae Iliescu a venit înaintea publicului cu noul său „romanț", „Masca și oglinda", o încercare de analiză a generației de scriitori din care autorul se revendică. Parcursul (auto)ironic al narațiunii este, susține romancierul, o tentativă de a indica „cum arătăm, cum suntem".

Academicianul Nicolae Breban, prezentat de Mircea Arman drept cel mai mare prozator român în viață, a caracterizat generația ʼ80, din care face parte Nicolae Iliescu, afirmând cu mâhnire că „trăim vremuri rele în literatura română, uneori nu suntem văzuți", fiindcă „valoarea este azi un concept care se clatină, nu mai știm ce înseamnă valoarea în cultură", susținând cu tărie că „nu are legătură cu piața imediată a banului creația în artă".

Realizând o succintă analiză a impactului pe care Tribuna l-a avut de-a lungul timpului, Nicolae Breban a afirmat că aceasta a fost o revistă-pilon, prin care a avut loc susținerea mișcării literaturii ardelene și că generațiilor de astăzi le revine misiunea de a ridica revista la prestigiul de altădată.

George Terziu, directorul editurii Inspirescu, după ce a prezentat câteva dintre succesele și proiectele instituției pe care o conduce, și-a lansat cel mai recent volum de versuri, „Moartea necesară". Cartea reunește creații scrise în ultimul an și jumătate, prin care poetul mărturisește că „Dumnezeul literaturii există". Claudiu Groza dă glas unui „Poem casnic", ilustrativ pentru universul poetic al lui Terziu.

Andrei Marga a amintit de recent decernatul Premiu Nobel pentru literatură și despre șansele scriitorilor români de a accede la acesta. În opinia sa, cultura românească trebuie să se îndrepte în direcția democratizării argumentării.

Mircea Arman prezintă audienței cea mai nouă distincție acordată „Tribunei", „Premiul de excelență" - acordat de Camera de Comerț și Industrie Cluj în cadrul Festivalului Internațional de Carte „Transilvania". Andrei Marga întărește ideea că „Tribuna" trebuie să rămână principala revistă de cultură a Transilvaniei, iar literatura, în paginile ei, să ocupe locul ce i se cuvine, fiind cea mai accesibilă formă a culturii scrise. Acad. Alexandru Boboc subscrie acestei idei, accentuând că „fără tradiție nu suntem nimic", iar „Tribuna", în toate etapele existenței sale, a reprezentat un model pentru mai tinerii oameni de cultură.

Ziua de sâmbătă, 11 octombrie, a fost extrem de densă în activități. Simpozionul „Poezia între artă și cunoaștere", desfășurat de dimineață, a fost condus de către acad. Alexandru Boboc.
Evocând personalitatea lui Ioan Slavici, Al. Boboc a subliniat că acesta a dorit ca „Tribuna" să fie mai mult decât o obișnuită revistă literară cu caracter regional - o revistă culturală. Numind cultura „ansamblul bunurilor pe care le prețuim datorită valorii lor sub forma unui produs numită operă", cărțile „cărămizi pentru zidirea lumii" și limbajul „miracol al spiritului", acad. Al. Boboc a subliniat faptul că „Tribunei" de azi îi revine rolul de a cuprinde în paginile ei toate formele fundamentale ale culturii: limbă, spirit, artă, religie, știință, filozofie, tehnică - adică întreaga „sferă a configurării creativității".

Definind poezia ca artă cu rol privilegiat, Al. Boboc a accentuat că a face versuri nu echivalează cu a crea poezie. În opinia sa, poezia are la temelie „averea cuvintelor" cu care se operează într-un plan ce există dincolo de el, prin care se creează lumi posibile, unde lucrurile sunt transformate în metafore, după care, ajunsă la cititor, poezia cunoaște o altă metaforizare. Esențial este rolul cuvântului în poezie, deoarece acesta are deopotrivă rolul de relevare a conținutului și pe acela de tăinuire. Poezia modernă este, în opinia lui Al. Boboc, o construcție speculativă pe care este grefat spiritul parodic. Parafrazându-l pe Nietsche, încheie cu îndemnul: „Cine vrea să-l înțeleagă pe poet trebuie să se ducă în țara lui".

Mircea Arman se opune afirmațiilor acad. Al. Boboc, susținând că poezia nu este artă, ci o formă de cunoaștere, iar metafora un mod de a cunoaște lumea ce depășește conceptul. Filosofia conceptualizează, dar poezia este înaintea conceptului, de aceea ea trebuie să spună ceva esențial despre om (nu despre o stare). Artă, adică artifex, presupune a face ceva, însă poezia este mai mult decât atât, poezia înseamnă a pre-vedea lucrurile.

Luând cuvântul, poetul ieșean Daniel Corbu afirmă că „poezia adevărată este un blestem", poetul un blestemat, fiindcă „poet te naști, nu te faci". Deputatul PNL Radu Zlati opinează că filosofia este o supraștiință, iar acolo unde filosofia eșuează, vine poezia. În concepția sa, „nu există poezie, există poeți", de aceea trebuie „să reținem acel fior și mister pe care poezia ni le oferă ca o străfulgerare".

Nicolae Iliescu consideră că orice tip de limbaj este metaforă; „clipa poetică are eternitate, iar eternitatea este de o clipă". Pesoa reprezintă, după el, poetul perfect. În intervenția sa, poetul Adrian Suciu definește poezia drept o formă a cunoașterii prin intuiție, în care contează doar puritatea stării ce o generează. „Poezia e rudă de gradul unu cu divinitatea", afirmă în încheiere, „seamănă cel mai mult cu moartea: toți au parte de ea, puțini îi înțeleg frumusețea".

Scriitorul Grigore Zanc vede în poezie un mod de exprimare a stărilor sufletești; ea presupune un moment special pentru creator și transcende reflecția filosofică, teoretică sau științifică. Opera poetică se definește ca o recreare a lumii din elementele asimilate de către autor din cultură și prin cultură, grație harului său. Prioritară în receptarea poeziei este educația, fiindcă doar astfel poate fi resimțită poezia ca stare de spirit autentică.

Sorin Grecu vede în poet un „magician al imaginii" și în poezie „o cale de a mă descoperi", versul oferindu-i șansa de a lumina „o altă fațetă a personalității mele".

În opinia lui Alexandru Petria, poezia este un mod de existență. Critica literară reușește să pună în valoare poezia doar atunci când scriu despre ea cei care, la rândul lor, scriu poezie. Rolul cititorului în relația cu poezia este esențial: fără acesta, nu există receptare, fără receptare, poezia nu există.

Maramureșeanul Nicolae Iuga afirmă că poezia este o stare de grație a spiritului. Ca o concluzie, Al. Boboc vorbește despre funcția magică a cuvântului, prin intermediul căruia se creează nenumărate lumi poetice posibile. Sâmbătă după-amiaza, în Sala „Miorița", a avut loc un adevărat maraton de lansări de carte ce l-a avut ca moderator pe Claudiu Groza, redactorul-șef al revistei Tribuna.

Gabriel Cojocaru, directorul Editurii Grinta, a deschis ședința de lucru prezentând volumul „Francmasoneria", semnat de un serios cercetător care a preferat să-și păstreze anonimatul. Prof. univ. dr. Gelu Neamțu a analizat cu pertinență lucrarea, oferind publicului date importante cu privire la istoricul masoneriei și la implementarea ei în societatea românească. În opinia istoricului, francmasoneria a avut de-a lungul vremii trei dușmani (biserica, dictatura, ignoranța) și s-a afirmat ca o societate elitistă, în care cuvântul de ordine este cunoașterea de sine și autoperfecționarea. Gelu Neamțu a atenționat că această temă controversată, masoneria, trebuie receptată fără prejudecăți, iar cultele religioase trebuie să se modernizeze spre a putea face față provocărilor prezentului.

Cercetătorul Tudor Sălăjan a realizat recenzia volumului, punctând etapele ce au marcat relația dintre cultele religioase și francmasonerie de la începuturi și până în prezent, subliniind că această lucrare este unică în cultura noastră, iar anonimatul autorului un canon liber asumat. Miron Scorobete a remarcat că, în pofida tematicii și a metodei de lucru, avem de a face cu un scriitor înnăscut.

A urmat lansarea volumului „Punctul frumuseții ireversibile" al poetului german Michael Krüger. Al. Boboc și-a asumat, de data aceasta, rolul de translator, observând că poezia adusă înaintea publicului de M. Krüger este semnificativă și că este „meritul traducătorului că a redat o transpunere hermeneutică". Poetul a declarat că în zilele noastre „poezia a devenit un lux, nu mă mir că nu mai există".

Vasile Muste a venit în fața audienței cu „Lupta cu Molcuțu", ediție nouă, revizuită. I. P. Azap a vorbit despre proza „ultrascurtă" cu caracter memorialistică, iar autorul a explicat cum și-a articulat povestea din fragmente foarte mici ce au în centru trei personaje masculine de etnii diferite.

Nicolae Iuga a oferit cea mai nouă carte a sa, „Șovinismul de mare putere". Al. Boboc, citându-l pe Kant, a afirmat că omul nu este nici bun total, nici în întregime rău și că orice produs cultural trebuie să se constituie într-o pledoarie pentru om, pentru valoarea umană. Controversata lucrare a fost atent recenzată de Ioan Botiș, care observă că, în opinia autorului, „SUA a rămas singura mare putere a lumii" după încheierea războiului rece, iar „al treilea război mondial a fost deja pierdut în favoarea Chinei". Afirmația făcută de Iuga în lucrare că „noul fascism" se manifestă în Statele Unite a atras riposta lui Nicolae Breban, ce a ținut o scurtă alocuțiune despre imperii și rolul lor istoric. Autorul a afirmat că în cartea sa se regăsește „analiza unui factor de risc" pe bază de documente, o pagină de filozofie politică, nu o acuză deschisă la adresa Americii.

Ștefan Doru Dăncuș s-a înfățișat publicului cu romanul „Domnu Bumb", un experiment literar prezentând 28 de vieți ale personajului, surprinse în 28 de stiluri literare diferite. Gabriel Cojocaru a vorbit despre „Un roman de rahat" al lui Adrian Suciu. Considerând superfluu a vorbi despre cartea ce vorbește de la sine, Adrian Suciu a citit câteva poeme de o mare sensibilitate, răsplătite cu aplauze.

Venit de la Bistrița, Menuț Maximinian s-a prezentat cu cea mai recentă lucrare a sa, „Cronica de gardă", o amplă culegere de recenzii de carte apărute în cotidianul „Un răsunet", al cărui director este. Alexandru Petria a pus în evidență perseverența jurnalistului în semnalarea evenimentelor editoriale, iar Voichița Pălăcean-Vereș a remarcat altruismul și generozitatea cronicarului care consemnează despre autori și cărți predestinate să rămână, de cele mai multe ori, în umbră.
Lucrarea „Anii inovării. O istorie a sincronizării (Reforma Universității clujene)" a lui Andrei Marga a fost prezentată de Mircea Muthu, care a afirmat că „Andrei Marga este Rectorul cu R mare", sintetizând astfel activitatea ctitorului universității clujene moderne. Pornind de la primii inovatori din istoria Almei Mater clujene, Fl. Ștefănescu-Goangă și Virgil I. Bărbat, Mircea Muthu observă că, în opinia lui Andrei Marga, „universitatea presupune patru lucruri: profesori, facultăți, studenți și opinia asupra mersului lucrurilor". Inovarea, la acest nivel, a însemnat în anii din urmă „reforma curriculară, relațiile internaționale ale universității și relansarea cercetării".

În luarea sa de cuvânt, Andrei Marga a subliniat faptul că astăzi UBB este o „universitate comprehensivă", iar eforturile intense din ultimele două decenii au avut ca rezultat crearea a unsprezece facultăți noi, astfel că acum Clujul are facultăți cu toate specializările care există în lume.

Ana Barton și-a lansat volumul de debut, „Proiect de femeie". Au luat cuvântul Alex Voicescu, directorul editurii Herg Benet, Liviu Antonesei și Alexandru Petria. Aura Christi a vorbit despre prietenia sa literară cu autoarea, evocând momentele debutului lor publicistic și despre primii ani dintr-o carieră pusă în slujba cuvântului.

Cristina Nemerovshi a adus în fața publicului ultimele două cărți ale sale, „Cum a ars-o Anghelescu două luni ca scriitor de succes" și „Rezervația unicornilor". Au vorbit despre romane Liviu Antonesei, Alexandru Petria și Alex Voicescu. Seara a fost încheiată de Ana Barton și Cristina Nemerovshi, care au lecturat savuroase pagini de proză umoristică.

Duminică, 12 octombrie, întâlnirile oamenilor de litere au stat sub semnul aniversării a 130 de ani de la apariția primului număr al „Tribunei". În cursul dimineții, s-a desfășurat simpozionul cu tema „Revista «Tribuna» și rolul ei în cultura română", urmat de masa rotundă cu tema „Romanul românesc contemporan și impactul său în cultura națională și europeană".

Simpozionul „Revista Tribuna și rolul ei în cultura română" l-a avut ca moderator pe Claudiu Groza. În expunerea sa, a punctat câteva momente esențiale din istoria revistei care, din 1957, apare fără întrerupere. Nume precum Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru - care au debutat în Tribuna - fac cinste publicației clujene, aceștia, alături de toți marii oameni de cultură care s-au regăsit printre colaboratori ridicând mereu prestigiul revistei. După 1990, din cauze obiective, Tribuna a avut parte de câteva sincope, transformându-se dintr-o revistă literară într-una de științe socio-umane. Lipsa de finanțare din partea Ministerului Culturii a creat unele probleme ce au fost rezolvate prin trecerea revistei din subordinea ministerului în subordinea Consiliului Județean Cluj.

Invitați speciali la simpozion au fost Ion Cocora și Constantin Zărnescu, redactori ai Tribunei din „garda de mijloc". Ion Cocora a subliniat faptul că în anii ʼ70-ʼ80, scriitorii creau opinii, iar în viața literară era loc pentru toți scriitorii mari, spre deosebire a azi. Deși refuzat, la anii începutului literar, de Tribuna, Nicolae Breban observă că revista „a însemnat enorm pentru Cluj".

Constantin Zărnescu, în evocarea sa, a susținut că în Tribuna „nu se cenzurau textele cu acribia cu care se cenzurau la București", revista clujeană nelăsând nepublicat nici un scriitor important, fiindcă Tribuna reprezenta „punctul de vedere al Transilvaniei culturale". I-a dat replica Nicolae Breban, care a afirmat: „meritați o mare revistă literară". Alexandru Boboc, colaborator cu generația de mijloc de redactori ai Tribunei a vorbit despre efervescența culturală creată de revista clujeană în ultimele decenii de dinainte de Decembrie 1989.

Emoționantă a fost luarea de cuvânt a Aurei Christi, care a semnalat că Tribuna, ca și Contemporanul, este una dintre puținele instituții din România care au atins venerabila vârstă de 130 de ani. Considerându-se discipol al marilor scriitori din generațiile trecute ale literaturii actuale, Aura Christi deplânge soarta acestora - contestați, loviți, lipsiți de respectul mai tinerilor confrați sau „mitraliați în piața publică". Considerând valoarea operei literare mai presus de orice parti-pris, scriitoarea afirmă cu tărie necesitatea ieșirii oamenilor de cultură din inerție și a afirmării în agora a propriilor opinii, chiar cu riscul de a-și atrage oprobiul unei părți a publicului.
Evocând perioada debutului său în „Tribuna", Nicolae Iliescu mărturisește că „atunci ne uitam la marii scriitori ca la niște zei", Nicolae Breban observând că astăzi „nu mai există în literatură un cult al modelelor".

Duminică după-amiază și luni, Claudiu Groza și Gabriel Cojocaru au moderat alte lansări de carte. „Viață amânată" de Sorin Grecu a fost prezentată de Daniel Corbu și de Dumitru Fânățeanu. Voichița Pălăcean-Vereș a realizat un portret prin timp al poetului. Marius Oprea, autorul cărții „Întâlnire cu Apostol", s-a prezentat singur, mărturisind relația specială pe care o are cu poezie: „dacă n-aș fi descoperit puterea poeziei, n-aș fi aici"; „pentru mine, poezia e libertate". Gabriel Cojocaru a prezentat volumul, iar Liviu Antonesei l-a ilustrat lecturând un poem.

Vasile Muscă a recenzat lucrarea „Istoria generală a naturii și teoria cerului", de Immanuel Kant, tradusă în limba română de acad. Al. Boboc. Muscă observă că acela care pune pentru prima oară problema istorismului este Kant, până la el natura și istoria fiind considerate opuse. Conferențiarul subliniază traducerea dificilă la care s-a înhămat Al. Boboc, atrăgând atenția asupra limbii frumoase, clase și inteligibile a tălmăcirii lucrării kantiere, oferite întâia oară în variantă integrală publicului român.

Daniel Corbu și-a lansat antologia de poezie „Documentele haosului", care a mărturisit că „a scrie poezie în zilele astea" este „ocupație donquijotească", după care a făcut lectura unui poem reprezentativ din creația sa. Despre carte a vorbit scriitorul bistrițean Alexandru Uiuiu, remarcând palmaresul bogat al poetului.

Maria Vaida s-a înfățișat înaintea audienței cu „Elegiile Salomeii", o culegere de poeme cu rol sapiențial în care poezia religioasă capătă formule inedite. După prezentarea cărții făcută de Adrian Țion, poeta dă glas unei creații din volum.

„Piatra destinului" a lui Dumitru Fănățeanu a beneficiat de prezentarea poeților Ion Cristofor și I. P. Azap, care au evidențiat că poetul, ce a debutat destul de târziu, este „poet autentic, care nu caută artificiul, „se mărturisește cu sinceritate funciară". Autor al șase volume, cu al șaptelea sub tipar, Dumitru Fînățeanu se afirmă ca o voce distinctă, iar poemul pe care îl citește public demonstrează aceasta.

Voichița Pălăcean-Vereș și-a lansat cele mai recente cărți, volumul de povestiri „Unde se adapă fluturii" și romanul „Cinci zile în septembrie". Au vorbit despre cărți Alexandru Petria și autoarea.
Dialogul a alunecat în direcția relației dintre scriitori și critică, dintre scriitori și cititori. Acad. Al. Boboc a sugerat că doar scriitorii înșiși pot modifica felul în care literatura este percepută astăzi, subliniind importanța lor în societate nu doar în calitate de creatori, ci și de judecători ai operelor literare recent apărute.

Claudiu Groza, considerând că a fost lansată provocarea uneia dintre temele viitoare de discuție sub genericul „Zilele Revistei Tribuna, a mulțumit participanților la manifestările culturale din zilele 10-13 octombrie.

Voichița Pălăcean-Vereș