Vestea a fost un balsam pentru inimile suferinde. Ultimele zile au fost chinuitoare. Pe site-uri, la telefoane, suporterii Universităţii înlocuiseră formulele de salut cu întrebările: "Vin?". "S-au înţeles cu nemţii?", "Plusează Walter?". Când ZIUA de CLUJ a scris că germanii s-au hotărât să preia Universitatea Cluj, în urma unor şedinţe în care au mobilizat sponsori şi au creionat bugetul pentru următorii cinci ani, s-a sărbătorit Revelionul cu o lună mai repede, s-au deschis sticle de şampanie. Celebrul plan cincinal, cum i-ar zice nostalgicii, e o garanţie pentru o treabă nemţească. "Nu vor să ia echipa şi peste şase luni să rămână fără bani", spunea Vasile Miriuţă, anunţat drept viitorul antrenor al Universităţii, dacă se va ajunge la un acord. Cât timp Ioan Mărginean, interpusul lui Florian Walter, nu a iscălit actul, nu trebuie să ne aruncăm decisiv. Suporterii sunt vaccinaţi. Ştiu că e greu să le cer să mai aibă răbdare după luni de incertitudini, de umilinţe, de nervi.
Nu doar informaţiile de miercuri seară sunt încurajatoare. Ar mai fi ceva. Nu e doar o coincidenţă, e mai degrabă un semn. Sigur nu aţi uitat, sunt imagini memorabile, bune de pus pe o stampă. Acum patru ani, pe 1 noiembrie 2008, suporterii au aprins 20.000 de lumânări pe fostul stadion "Ion Moina". O scurtă lecţie de istorie, o declaraţie de dragoste şi o promisiune că flacăra nu se va stinge indiferent de intemperii. Un gest care a făcut înconjorul lumii. "Eram la Bruxelles, la fiica mea, de 1 noiembrie. Am văzut la televizor, nu mai ştiu pe ce post, se vorbea în franceză, imagini de la stadionul din Cluj, cu zeci de mii de lumînări, am şi plâns. Spuneau că o asemenea manifestaţie, pentru un stadion, nu s-a mai întâlnit nicăieri în lume", povestea, mândru, regretatul profesor Gheorghe Bodea. Focul arde şi acum, mocnit, în sufletele trecute prin malaxorul vieţii, năvalnic, văpaie zveltă, în vocile aprige ce cântă "Slavă ţie, studenţie" pe stadion sau la mitingurile disperării. Rugăciunile fanilor, de acum patru ani, au fost ascultate. Aceasta ar fi concluzia dacă tranzacţia se va perfecta. Ar fi şi victoria suporterilor, ei sunt principala avere a clubului.
Ce aşteptăm de la investitorii germani? Să nu-şi trădeze rădăcinile, adică să fie serioşi, muncitori şi consecvenţi. Să respecte istoria clubului şi să-i redea libertatea. Să construiască o echipă pe măsura orgoliului galeriei, să plătească datoriile şi jucătorii, să revitalizeze Centrul de Copii şi Juniori, să stabilească preţuri normale la biletele de meci, să atragă comunitatea şi Universităţile alături de „Şepcile Roşii". Să nu intre în războaie suburbane în emisiunile care se hrănesc cu lături şi înjurături. Să înţeleagă cât de repede ce înseamnă „U" dincolo de datele statistice şi de un bilanţ contabil.
Nu l-am primit cu entuziasm nici pe Florian Walter, chiar dacă fostul primar, Sorin Apostu, jubila atunci, nu ne hazardăm nici azi. Numele fostului patron avea rezonanţă germană, însă caracterul l-a deconspirat. Încrederea se câştigă în timp. Regretabil e că Universitatea nu a stârnit interesul milionarilor clujeni, enumeraţi recent de topurile revistelor „Capital" şi „Forbes". Au urmărit pasivi calvarul echipei, prinşi cu afaceri ce nu suportau amânare. „Ciupercile" vor zâmbi iar la tribuna oficială, dacă vor primi invitaţii, normal, altfel vor invoca bugetul de austeritate din vremurile de criză. E ruşinos pentru Cluj, nu credeţi?
Secundele se scurg greu, pulsul creşte. Aşteptăm semnătura izbăvitoare, să fie în regulă, să fie negru pe alb.
