"Boabele lui Dumnezeu", buruiana ALIMENT și MEDICAMENT, considerată plantă a nemuririi. E folosită de mii de ani ca AFRODISIAC

Această plantă despre care noi știm, în special, că o mănâncă porcii, era cu milenii în urmă la fel de preţioasă ca aurul, datorită beneficiilor pe care le aducea pentru sănătate.

Ştirul (Amaranthus), buruiana-minune, se folosește ca aliment sau în tratarea unor afecțiuni diverse - este un medicament natural, un aliment gustos și hrănitor și un afrodisiac ieftin.

Vitaminele - A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, se regăsesc toate în această plantă de soi despre care noi știm, în special, că o mănâncă porcii. Ei bine, oare chiar nu ne-am pus întrebarea de ce o preferă porcii jirului sau porumbului? Iată de ce - știrul mai conține riboflavină, acid folic și folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.

În America de Sud este folosit ca aliment zilnic de mai bine de 7.000 de ani, fiind considerat mai hrănitor decât grâul sau porumbul. Știrul cunoaște o mare varietate de specii și subspecii, în marea lor parte acestea fiind comestibile. De la știr se pot consuma atât frunzele, cât și semințele uscate sub diferite forme.

Amaranthus cruentus, de pildă, sau spanacul african, conține cu 25% mai multă lisină și metionină decât orice soi cerealier, fie el porumb, hrișcă, grâu etc. Știrul este bogat în acizi grași polinesaturați - PUFA, în special acid linoleic - suplimentele de acid linoleic conjugat induc o redistribuție a țesutului adipos în organism.

Nu degeaba în scrierile sanscrite știrul apare menţionat cu rangul de "regină a nemuririi", la fel și la azteci, iar grecii antici îl denumeau "amaranthus" - planta care nu moare.

Planta era cunoscută și de "medicina tradițională" de la noi. Din bătrâni era considerată un leac - bunicile o foloseau ca tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareei sau a polimenoreei.

Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.

Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Infuzia se folosește, prin gargară, pentru durerile de gât sau afta bucală, precum și pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii.

Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne, scrie ziarulunirea.ro.

Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.
Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.

Mâncăruri și băuturi

Din punct de vedere gastronomic, știrul se poate asemui foarte ușor cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de știr, rețetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul. Gustul, însă este mai puțin înecăcios, dar nu uitați să puneți un ou prăjit lângă mâncărica de știr cu usturoi și ceapă sau o bucată de omletă, iar savoarea nu se va lăsa așteptată. În Grecia bucătarii prepară o salată tradițională de știr, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum.

În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din știr, mai abitir decât consumăm noi țuica de prune, iar din semințele pisate prepară un fel de bragă, denumită atole. În Ecuador se fierb florile și rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradițională aquardeinte.

Rețetă afrodisiacă

Ca să faci o ciorbă de știr a la grec ai nevoie de:

- două mâini bune de frunze de știr tânăr (soiul cu frunze înguste și flori verzi, Amaranthus angustifolius)
- 1 morcov mare sau doi medii, din soiul românesc, cel conic, nu cel rotunjit, de origine turceasccă
- 2-3 cepe verzi
- 2-3 fire de usturoi verde
- 1 legătură de mărar verde
- 1 legătură de pătrunjel verde
- 1 legătură de leuștean
- 1 cană mare de corcodușe verzi sau un litru de borș ori zeama de la ½ de lămâie, pentru acrit
- 1 ceașcă rasă cu orez
- 0,5 kg scăricică afumată
- 2-3 ouă
- 1 cană (200 ml) de smântână/iaurt/lapte bătut

În 4 litri de apă dată în fiert se aruncă scăricica tăiată, usturoiul verde, ceapa verde și morcovii (tocate ca pentru orice fel de ciorbă) și orezul, lăsându-se la fiert la foc mediu spre mic până când se gătește orezul. În acel moment se adaugă jumătate din verdeața tocată fin (pătrunjel, mărar, leuștean), precum și știrul (bine spălat), tocat mai grosier. Se bat ouăle cu smântâna și se adaugă în ciorbă când știrul a fiert. Corcodușele se fierb și din ele se face o pastă prin pisare cu furculița pentru acrirea ciorbei, care se strecoară și se adaugă odată cu smântâna bătută cu ou. Se pot înlocui cu 1 litru de borș sau zeamă de lămâie, după gust și posibilități. Se ia de pe foc după primul clocot și se pune și restul de verdeață rămasă.