Dragoş Damian, Terapia Cluj: Ok, vă văicăriţi cât e ziua de lungă de deficitul de resursă umană, dar care sunt soluţiile?

Dragoş Damian, Terapia Cluj: Ok, vă văicăriţi cât e ziua de lungă de deficitul de resursă umană, dar care sunt soluţiile?

Mediul de afaceri din România, îmbogățit peste măsură după doi ani de greedflaţie, pomeni de la guvern și facilități date aiurea, nu pierde nici o ocazie să se văicărească despre tot și toate.

Așadar, cel mai important subiect de văicăreala al mediului de afaceri este criza de resursă umană calificată și necalificată. Era primul subiect acum câteva luni până a apărut revoluția fiscală - astfel încât mediul de afaceri a fost ocupat să sară la gâtul lui Marcel Ciolacu uitând că, revoluție fiscală sau nu, dacă nu ai angajați poți pune lacătul.

Criza de oameni calificați și necalificați și în general, de oameni doritori să muncească, este într-adevăr foarte gravă, deja provoacă îngrijorare pentru majoritatea investitorilor. Să explicăm: doi ani s-a crescut din greedflaţie, volumele de servicii și de marfă nu s-au majorat. Bani făcuți ușor. Acum, pentru a crește volumele de servicii și de marfă, sunt necesari angajați.

Astfel încât, oriunde deschizi o sursă de informații vezi un director general, un specialist HR, un vânător de capete, pe oricine, care se văicărește că este greu să găsești resursă umană profesionistă, că economia are de pierdut, că “tineretul” nu mai vrea muncă fizică în fabrici, că brain-drain-ul nu poate fi ținut în frâu, etc.

Vă reamintesc fraza asta, limbaj de lemn din HR: “Recrutarea și retenția talentelor, digitalizarea, managementul diversității și incluziunii, dezvoltarea competențelor și învățarea continuă sunt elementele de baza ale provocărilor cu care se confruntă departamentele de resurse umane”…. Pe cuvânt? “Confruntarea” departamentelor de resurse umane este că angajatul pleacă la un salariu mai mare, furat chiar de către competitorul de vis-a-vis, care-l așează pe altă poziție sau pe altă gradație că să-i poată da acel salariu mai mare. Adică, îl “promovează” deși nu este calificat pentru promovare.

Nici nu mai contează cum s-a ajuns aici: legislația muncii care trebuie să “asculte” de legislația comunitară deși este în antiteză cu interesele noastre; companii care furau angajați de la cele care îi instruiau; migrații masive către domeniile care aveau facilități fiscale sau către fandoseli de genul muncă remote, muncă de acasă și muncă de 4 zile; credința că roboții, inteligența artificială, digitalizarea și asiaticii sunt rezolvarea la problemă; sistemul de învățământ complet rupt de conceptul de angajabilitate. Desigur, o contribuție perfectă au avut firmele de plasare de forță de muncă, platformele de recrutare și vânătorii de capete, care au adulmecat ocazia și au ieșit la produs cu o eficientă remarcabilă, 30-35% fluctuație în industrial este un indicator de reușită de care pot fi mândri.

Dar care sunt soluțiile pentru a rezolva problemele, unde sunt coalițiile, asociațiile, patronatele, camerele de comerț pentru a propune un plan național de refacere a mâinii de lucru?

Propunerile de mai sus, pentru dezvoltarea și retenția mâinii de lucru din industria de prelucrare, le-am dat la miniștrii, la membrii ai parlamentului, la administrația locală, unde am putut. Nu ne lasă UE, trebuie schimbate prea multe legi, nu vin de la un patronat sau sindicat, sunt prea agresive (haha!).

Ați observat cum se reabilitează și extind aeroporturile din țară, în marea majoritate utilizând fonduri europene? Da, de pe aceste aeroporturi reabilitate și extinse vor pleca și mai mulți români la muncă în străinătate. Să vedeți cum rămâneți după 2025 fără orice fel de resursă umană calificată – cred că știți de ce.

loading...
Comenteaza