În rutele de călătorie consacrate în epoca postbelică, între Frankfurt sau Paris sau Viena, pe de o parte, şi Beijing sau Tokyo sau Seoul, de cealaltă parte, nu se interpunea, dincolo de Urali, decât nesfârşita Siberie.
Criza se poate înţelege numai dacă niciuna dintre voci – nici cea a ministrului de finanţe, nici cea a liderului partidului de guvernământ, nici cea a opozantului, nici cea a bancherului, nici cea a celui care este concediat, nici cea a plătitorului de impozite, nici cea a muncitorului salariat – nu este luată drept singura purtătoare de adevăr.
Astăzi evaluăm reuşita guvernărilor după măsura în care realizează creşterea economică.
Atunci când se recomandă recurgerea la ipoteze şi teorii, se poate obiecta că sunt teorii şi teorii.
În cursul crizei izbucnite în 2008 se pun persistent, de către cetăţeni, câteva întrebări simple: ce s-a întâmplat, de fapt? ce urmează? care este viitorul previzibil?
Jacques Attali ne previne că, în prelungirea “crizei financiare în curs”, ne aşteaptă alte crize.
Recomandări: