Fără cavalcade răsunătoare, fără ploi nimicitoare de săgeți, pare că Europa se află din nou sub amenințarea unor hoarde pustiitoare. Sau, cel puțin, aceasta este percepția tot mai intensă a unui mare număr de cetățeni europeni, a căror atitudine alunecă - încet, dar sigur - spre un naționalism încruntat și intolerant.
Ne aflăm, poate pentru întâia oară în îndelungata istorie a acestui leagăn al civilizației care este Lumea Veche, în fața unei provocări care se întinde la scara întregului continent, la scara întregii civilizații europene. Desigur, au mai fost năvăliri de tot felul, dar, de cel puțin 500 de ani, națiunile europene s-au războit doar între ele și, să nu uităm, cu întreaga planetă, care devenise teritoriul de vânătoare al trufașelor națiuni europene.
Și, uite-așa, prinși în degradanta horă a fricii și a intoleranței, nu vedem că sursa răului nu sunt acei migranți care au reușit să pătrundă în Europa și, cu atât mai puțin, înspăimântătorii teroriști care ar fi putut veni strecurați în rândurile lor. Sursa răului este fragilitatea anemică și neputincioasă a Bătrânei Doamne, care constată acum că temuții teroriști nu au răsărit din peșterile de îndoctrinare pentru moarte ale crudului ISIS, ci din cartiere vest-europene curățele și confortabile, dar care au funcționat în ultima vreme ca adevărate ghetouri etnice și confesionale.
Ei nu sunt brute sângeroase și decerebrate, ci tineri arabi cu pregătire medie sau superioară, care până la exploziva radicalizare au fost chiar elevi model sau cuminți membri de familie. Problema este a Europei; de această dată, Bătrâna Doamnă a hrănit la sânul său scofâlcit pe însuși Attila, care s-a pornit acum să o pedepsească.
Cauzele acestei situații sunt multiple. În primul rând, Europa a căzut victimă propriilor principii, atât de anevoios făurite timp de trei secole de modernitate și revoluție. Principiile Revoluției franceze se propagă ca un fir roșu în orânduielile sociale europene. Libertatea, egalitatea și fraternitatea, care atunci păreau idei exotice, au dus la crearea unei Europe comunitare, caracterizată prin multiculturalism etnic și religios.
Drepturile individului și ale comunităților au fost ridicate la rang de lege, ceea ce duce acum la dezagregarea dreptului colectiv la securitate și ordine. Comuna bruxelleză Molenbeek, considerată un adevărat sediu secundar al ISIS, a ajuns în respectiva situație fiindcă a avut parte, timp de 20 de ani, de un primar socialist, autor al unei mult-discutate legi împotriva rasismului și xenofobiei, care și-a imaginat că va putea insufla arabilor și turcilor principiile Belgiei cosmopolite prin finanțarea intensă a asociațiilor musulmane și prin construirea a 50 de moschei.
Urmarea? Departe de a reuși europenizarea culturală a musulmanilor, cartierul Molenbeek a devenit un soi de „stat în stat", prin care autoritățile trec privind în altă parte... o imensă șatră țigănească, care se conduce după legile proprii (că tot veni vorba... se pare că am uitat complet, la scară europeană, de spinoasa problemă țigănească), și în care orice exces de violență, orice pornire teroristă, poate prinde fără opreliște rădăcini.
Pe urmă, Bătrâna Doamnă a mai comis o eroare care o lasă dezarmată în fața lui Attila cel iute la mânie: și-a trimis toți nepoții la școala de conțopiști. Cei care ar trebui să apere fruntariile Europei, să îndepărteze pericolele și să garanteze ordinea pe continent și în fiecare stat membru în parte, sunt conțopiști cu program lejer și planuri consistente de vacanță.
Cei care ar trebui să reprezinte cei peste 500 de milioane de europeni în diverse parlamente și guverne naționale, precum și în supremul Parlament European, sunt simpli conțopiști ai puterii, ceea ce face ca naționaliștii cu spume la gură să pară adevărați campioni ai atitudinii hotărâte. Acești conțopiști sunt cei care au pus căluș Bătrânei Doamne, silind-o să numească drept (un soi de) ministru de externe o conțopistă de-a lor, care nu poate mai mult decât să plângă prin conferințele de presă.
Europa s-a transformat într-o lume a conțopiștilor, a căror principală grijă este să perpetueze puterea conțopenească (doar un regim de acest fel poate să emită norme privind gradul de curbură acceptat pentru banane și castraveți - nu e glumă, dacă râdeți s-o faceți de mânie!).
Aceiași conțopiști, uitând cu nerușinare că Europa unită o fi ea a treia entitate demografică a lumii, dar este numărul unu din punctul de vedere al puterii economice, au hotărât să încredințeze jocurile geopolitice mondiale grobianului văr de peste ocean, care, trezindu-se cu atâta putere în brațe, s-a grăbit să calce cu sârg în blidele istoriei.
Orbiți de dominația propriilor conțopiști, europenii nu văd că un proces similar se produce peste ocean, unde o adunătură de conțopiști și clovni se luptă pentru fotoliul de președinte al „celei mai mărețe națiuni a planetei". Bătrâna Doamnă are multe și grele păcate. Și chiar ea a hrănit la sân pe Attila cel crăcănat, înfipt și revendicativ, care tânjește acum s-o pedepsească.
