Cuţitul la os

Cuţitul la os
Să citim nişte ştiri recente şi să le interpretăm împreună cu altele mai vechi.

Directorul operaţional al francezilor de la Renault (al doilea om în ierarhia întregului grup), Carlos Tavares, a vorbit cu subiect şi predicat despre posibilitatea de a muta producţia, dar şi partea de inginerie şi design, din România în Maroc sau alte părţi din Africa, aşa că „România trebuie să aibă grijă să-şi păstreze competitivitatea".

Să traducem puţin: costurile cu forţa de muncă în România sunt incomparabil mai mari decât în Maroc, nu numai pentru că salariile nete sunt mai mari, ci şi din cauza uriaşelor poveri fiscale ale angajatorilor. În ciuda promisiunilor tuturor partidelor în campaniile electorale, povara aceasta nu a fost uşurată de niciunii, ba dimpotrivă. Iar situaţia este greu de crezut că se va schimba în bine în perioada următoare, cu un guvern controlat de PSD. Apoi, fabrica de la Tanger se găseşte la vreo 30 de km de portul de care este legat printr-o autostradă impecabilă. Maşinile sunt urcate pe vapor şi în cel mai scurt timp ajung în Spania, iar de aici în toată Europa de Vest, tot pe autostrăzi. La noi, camioanele cu maşini pierd o zi întreagă până apucă să iasă din ţară, asta în acele perioade fericite ale anului când nu avem parte nici de caniculă, nici de inundaţii, nici de viscole şi iarnă cumplită.

Şeful Ford România, Zoltan Brassai, a pus punctul pe „i": „Nu am văzut oameni ieşind în stradă să ceară infrastructură. Aceasta este cea mai mare problemă a acestei ţări!" Fabrica Ford are exact aceeaşi problemă cu francezii de la Mioveni, pierzând la fel de mult timp până să părăsească România. În plus, li se promisese de către guvernul român că accesul la infrastructură se va îmbunătăţi cu prioritate, tocmai pentru ca şi promisiunile făcute de investitori (capacitate de producţie, extindere, dezvoltare, noi locuri de muncă etc.) să poată fi ţinute. În aceeaşi ordine de idei, ne va fi uşor să ne amintim de cei de la Mercedes, care, având de ales între situri din România şi Ungaria pentru construcţia unei noi fabrici, nu a ezitat să aleagă Kecskemét, la 80 de km de Budapesta, pe o autostradă construită recent.

Între timp, autorităţile române inaugurează autostrăzi făcute pe jumătate (Bucureşti-Ploieşti) sau de mântuială (Timişoara-Arad) sau care funcţionează pe post de centură pentru trafic greu (Gilău-Câmpia Turzii), a căror însemnătate economică este totuşi limitată. Noul guvern şi-a arătat lipsa de disponibilitate de a considera infrastructura o adevărată prioritate la rectificarea bugetară. Deşi majoritatea tronsoanelor pe care se lucrează momentan au termen de finalizare anul viitor şi până la un moment dat lucrările erau în grafic, Ministerul Transporturilor a suferit cele mai drastice tăieri de fonduri, pierzând 1,3 miliarde de RON, aproape jumătate fiind luaţi de la drumuri şi autostrăzi. Şi încă ceva: din vara trecută, CNADNR-ul îşi făcuse un obicei bun de a pune pe site filmuleţe făcute de la înălţime cu situaţia lucrărilor la diferite tronsoane. Din aprilie, obiceiul a fost sistat, deşi, după cum spunea fostul ministru Nazare, „a fost un instrument prin care puneam presiune, inclusiv public, pe constructori. Existau unele tronsoane unde constructorii nici măcar nu începuseră să lucreze. Aveam constructori care ne spuneau că lucrează şi sâmbăta, şi duminica, şi noaptea. Şi apoi când zburam pe acolo şi filmam, vedeam ca nu era nimeni pe şantier."

Bomboana pe colivă: dacă nu va încheia lucrările şi nu va cheltui toţi banii alocaţi pentru tronsonul Deva-Orăştie, CNADNR-ul va pierde peste 133 de milioane de euro din fondurile ISPA, după ce anul trecut autorităţile au reuşit să-i îmbrobodească pe europeni şi să obţină o prelungire de un an a cheltuirii lor. Dacă lucrările se vor face în pripă, cu straturile succesive de asfalt turnate rapid unul după altul sau la temperaturi de sub 10 °C, pot să apară gropi şi denivelări la 2-3 săptămâni după darea în folosinţă, aşa cum s-a mai întâmplat de destule ori de-a lungul vremii. Mai mult, săptămâna aceasta a izbucnit un conflict deschis între firma constructoare şi CJ Hunedoara. Constructorii s-au angajat printr-un protocol că vor repara drumurile stricate de utilajele care lucrează la autostradă până la 1 noiembrie. Nu doar că nu s-au apucat de lucru la ele, ci au stricat şi altele în plus, care nu fuseseră cuprinse în protocol. CJ doreşte completarea listei de drumuri care ar urma să fie reparate cu cele stricate în plus, însă constructorii găsesc tot felul de pretexte să amâne semnarea, aşa încât şefii de la judeţ au de gând să monteze semne de circulaţie prin care să interzică accesul utilajelor grele pe drumurile cu pricina. Una peste alta, dintr-un filmuleţ datat 1 octombrie, postat pe două forumuri de utilizatori ai acestora, stadiul lucrărilor este primitiv şi şansele de a fi gata la timp sunt practic nule.

După ce a preluat puterea, USL-ul a şocat pe toată lumea prin numirea clujeanului Mircea Pop la conducerea CNADNR. Patron al unei companii de proiectare în domeniu, Pop a ajuns un adevărat nabab graţie contractelor obţinute de firmele sale sub toate guvernările, semn că se are bine cu toţi. Ceea ce a şocat cel mai tare este că firma lui Pop este cea care a făcut proiectul nenorocit al aşa-numitei „centuri de diamant" încă din vremea guvernării Năstase, pe care nici în zi de astăzi nu se circulă cum ar trebui şi care a înghiţit de la bugetul statului sume înspăimântător de mari în plus faţă de estimarea iniţială, în parte, tocmai din pricina unor fatale greşeli de proiectare. Dacă pe vremea puterii portocalii PSD-iştii clujeni erau cei mai vocali contestatari ai proiectului firmei lui Mircea Pop, acum nu au decât să tacă mâlc, pentru că numirea lui la Bucureşti a fost decisă undeva cu mult mai sus; s-ar zice că Liviu Dragnea însuşi (practic adevăratul lider informal al partidului) este protectorul principal şi nu ar renunţa nici în ruptul capului la Mircea Pop, nici chiar dacă România ar pierde fondurile pentru Deva-Orăştie, nici dacă tronsoanele programate s-ar amâna până spre Sfântu-Aşteaptă. Citind una dintre puţinele investigaţii ce s-au ocupat de dl. Pop, vom afla o încrengătură halucinantă de rubedenii ale sale aflate în diverse funcţii importante în administraţie, justiţie sau mediul de afaceri, majoritatea din Cluj, situate doar pentru prostime de părţi diferite ale baricadei. Realitatea arată că mafiile sunt transpartinice, că nu există băieţi buni şi băieţi răi, ci doar băieţi descurcăreţi şi cu relaţii bine aranjate. De vreme ce aşa stau lucrurile, de fiecare dată o mână o va spăla pe alta, iar descurcăreţii nu vor ajunge niciodată cu adevărat în opoziţie, decât faţă de interesul public.

Oamenii de genul d-lui. Pop, al bufonului DD, al altor spilcuiţi propagandişti televizuali şi al şefilor lor politici din spatele camerelor, al afaceriştilor care pupă orice condur li se oferă şi cotizează fără scrupule oriunde, nu se vor retrage niciodată şi vor lăsa urmaşi asemeni lor. Presiunea publică asupră-le nu există, pentru că sunt puţini cei care cunosc pe ce mizerii şi-au construit influenţa şi chiar mai puţini cei cărora le pasă sau au curajul şi putinţa să se ia la trântă cu ei. Toate cele descrise au în spate nu doar minte scurtă şi iresponsabilitate, ci mecanisme de corupţie adâncă, faţă de care fatalmente românii au o toleranţă tot mai mare. Va fi greu să pricepem cu toţii ceea ce ni se spune tot mai des dinspre Europa: cât timp nu vom scăpa de acest blestem, vom tot privi cu inima strânsă declaraţii ale şefilor de mari corporaţii cu importanţă uriaşă în funcţionarea economiei noastre, vom trăi cu spaima ca ameninţările lor se vor transforma în fapte, iar drumul spre Bucureşti sau spre Viena va continua să fie un calvar rutier fără speranţă.

Vor veni mulţi politicieni în campanie să vă cerşească votul. Nu-i primiţi la voi în casă ca pe nişte musafiri, nu vă uitaţi la ei cu evlavie ca la nişte falşi idoli de care aţi putea depinde, ci striviţi-le fala impertinentă cu demnitate. Sunt singurele momente în care voi sunteţi profesorii severi, iar ei elevii zănatici care vin cu temele la control. Luaţi-i aspru la întrebări despre încrengăturile pe care le cunosc şi pe care nu au avut curaj să le desnoade. Întrebaţi-i despre Mircea Pop şi despre alţi paraziţi care ne-au lăsat pe toţi rupţi în fund în fundul ăsta de Europă. Priviţi-i în ochi şi reproşaţi-le faptele trecute. Bateţi-le obrazul şi obligaţi-i să vă privească în ochi. Daţi-le de înţeles că îi urâţi pentru fărădelegile făcute, din cauza cărora viaţa noastră a uitat să privească optimist înainte, şi că nu mai sunteţi dispuşi să-i mai toleraţi. Aruncaţi-i din cetate dacă simţiţi cel mai mic semn că vor să vă tragă pe sfoară. Refuzaţi-le dorinţa de a vă mai ţine captivi propriilor lor interese şi daţi de înţeles partidelor că e de ajuns! Ei sunt responsabili cu circul şi cu pâinea. Voi fiţi cuţitul!

 

Etichete
Comenteaza