În urmă cu 26 de ani naivii ieşiţi în stradă scriau pe postamentul monumentului din Piaţa Romană un mesaj proteic, puternic inspirat din realităţile privaţiunilor pe care poporul le îndura în ultimii ani ai comunismului : „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate". Libertatea era cea mai presantă nevoie a românilor; fie că era vorba despre libertatea spiritului (informare corectă și bogată în mass-media, eliminarea propagandei politice, libertatea opiniei și a exprimării ei) sau despre libertatea trupului (eliminarea opresiunii, a abuzului autorităților, dreptul de a călători oriunde în lume), românii simțeau o nevoie disperată de libertate.
Și... au avut-o! Azi, românii au nenumărate canale TV, au acces la toate sursele de informare posibile (gătitul „de pe net" a ajuns o adevărată modă), trăiesc după propriile norme și principii, se pot plimba în întreaga Europă (cunosc tineri din clasa mijlocie care au drept ambiție să petreacă fiecare sfârșit de săptămână în altă destinație europeană), pot studia, pot munci sau se pot stabili în același spațiu al legii și al prosperității. Legile României, mai ales după primirea în Uniunea Europeană, sunt din ce în ce mai moderne, garantând libertatea de asociere, fie ea în scop politic sau economic, aducând de asemenea o garantare (poate) suficientă a dreptului la proprietate. Ca un reflex al schimbării rapide a vremurilor, cele mai temute instituții nu mai sunt partidul și poliția (care se ocupau cu precădere de delictele de conștiință), ci Direcția Naționala Anticorupție și Fiscul (care se ocupă cu precădere de infracționalitatea economică).
Această situație spune destule. Spune cu osebire că Paul Bourget are foarte multă dreptate. Românii nu au fost naivi atunci când au ieșit în stradă cu sutele de mii; în fapt, ei au reușit ceea ce doreau, căci au provocat o revoluție ( ad litteram, „o întorsătură" a situației politice) care a dat curs celor mai profunde năzuințe individuale. Românii au fost naivi doar după aceea când, toropiți de brusca bunăstare și confort picate ca o pleașcă, instalați comod în fața televizoarelor (în sfârșit, toate color!) sau călătorind prin străinătate, năzuind la școli înalte și făcându-și vise de prosperitate, nu au băgat de seamă că revoluția „lor" este folosită de tot felul de complotiști, dornici să-și perpetueze puterea și să-și apere interesele, și este înhămată de escroci la căruța imorală a poftelor lor hrăpărețe și murdare.
Românii au dormit liniștiți, crezând că complotiștii perfizi și escrocii veroși lucrează pentru ei. Greșit! Aceștia mințeau de zor, urmărindu-și interesele veroase. Fragila rectitudine morală care se menținea anevoie înainte de revoluție, mai mult prin efort individual și familial, a fost spulberată ca o grămadă de frunze în fața vânturilor toamnei. Am trecut printr-un tunel, bucurându-ne că întrezărim o luminiță, și pe când să deschidem ochii... constatăm că suntem într-o mlaștină! Mlaștina corupției generalizate, mlaștina în care cresc florile otrăvite ale „atenției", șpăgii, mitei, avantajului nedrept, ale folosului necuvenit. Mlaștina corupției generalizate, în care politicieni bombastici, funcționari blazați, popi mieroși și mercantili își dau mâna pentru a strânge averi pompoase, nerușinate și nemeritate.
După cum arată tragedia din clubul Colectiv, corupția poate să ucidă la modul cel mai propriu imaginabil. Un lanț criminal de îngăduiri ușoare cumpărate cu bani grei a făcut posibilă această crimă colectivă. Alte crime stau în pregătire: prea puține, mult prea puține din școlile României dețin o autorizare validă de asigurare a protecției împotriva incendiilor. Corupția ucide însăși curățenia din sufletul națiunii: se caută poziții de politicieni sau de preoți, nu pentru importanța lor socială, nu pentru oportunitatea de a face bine oamenilor, ci pentru că sunt „bănoase". Sistemul politic și cel bisericesc devin sisteme clientelare și tributale, precum cel al țiganilor din Buzescu (jud. Teleorman), unde se ridică în lanț vile care personifică și glorifică câștigul ilicit și kitsch-ul cel mai deșănțat.
Așa că... să nu ne mire reacția tinerilor. Ei văd cel mai limpede cât rău face țării corupțiageneralizată. Corupție de care ține inclusiv menținerea unui număr nerușinat de ridicat de „aleși ai poporului" (da, aceste ghilimele au mare importanță!). Corupție de care ține inclusiv regimul de favoare de care se bucură hoții dovediți și condamnați. Poate că într-adevăr, pentru a ieși din această mlaștină, este nevoie de o nouă revoluție. Nu atât a partidelor și a instituțiilor, cât a mentalităților și a sufletelor.
