Este, deci, lesne de înțeles pentru ce lupta împotriva poliomielitei era, până nu demult, un imperativ în fața umanității pornite să caute un nou standard de sănătate și confort. Bătălia a început în anul 1979, când Fundația Rotary a pornit o vastă campanie de vaccinare a tuturor copiilor din Filipine. Procedura era dezarmant de simplă: două picături, doar două, scăpate în gura copiilor, pentru un cost ridicol de 60 de cenți USD. Este unul dintre cele mai scăzute prețuri plătite vreodată pentru a salva o viață (să nu uităm, vorbim despre o boală care afecta, an de an, sute de mii de oameni, omorând zeci de mii și producând alte zeci de mii de infirmi!). În 1988, efortul a devenit global: Rotary s-a asociat cu organizația Mondială a Sănătății (OMS) și cu UNICEF pentru a vaccina peste 2,5 miliarde de copii din 122 de țări. Rezultatul? Eliminarea a 99,9 la sută din incidența endemică a poliomielitei pe plan mondial! În 2015 s-au mai înregistrat doar 71 de cazuri de poliomielită, în numai două țări (Pakistan și Afganistan).
În timp ce peste tot pe planetă, mai ales în zonele marcate de sărăcie, unde eradicarea poliomielitei era o condiție inevitabilă a supraviețuirii însăși, acest strălucit succes al științei și al inițiativei umanitare este salutat cu bucurie și recunoștință, persoane îmbuibate de prosperitate și de drepturi contestă vehement virtuțile și importanța vaccinării antipolio, precum și virtuțile și legitimitatea vaccinării în sine. Excesul de comunicare imbecilă pe medii sociale, unde inepțiile sunt cu atât mai crezute cu cât vin cu teorii mai fantasmagorice și mai alarmiste, fără nici un fel de confirmare în fapt (vaccinurile sunt incriminate pentru cazuri de autism sau cancer, fără ca o singură dovadă credibilă să fie produsă în această direcție), face ca în Europa, cu precădere pe acest continent al civilizației și progresului, rata vaccinării să scadă până aproape de scăparea de sub control a pericolului de redeschidere a vechilor focare de boală.
Iată cum am atins un capitol la care România pare să „stea bine": bigotismul militant al unei populații capabile să citească pe mediile sociale (că doar este în totalitate alfabetizată, vezi bine!), dar incapabilă să înțeleagă datele problemei, și cu atât mai incapabilă să ia o decizie responsabilă, face ca în țara noastră gradul general de vaccinare să se situeze la 83 la sută (când recomandările OMS sunt de 95 la sută), iar în zone precum București sau Arad el să coboare sub un alarmant procent de 70! Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că protejarea populației tinere împotriva banalelor „boli ale copilăriei„ (rubeola, rujeola, oreionul, varicela, scarlatina) este atât de slabă încât, în orice moment, poate izbucni o epidemie galopantă. Pe acest fond de abulie militantă (este o contradicție doar aparentă între acești doi termeni!) Organizația Mondială a Sănătății este foarte îngrijorată de pericolul reizbucnirii de epidemii de poliomielită.
Aceasta este de dorit? Să ne pregătim pentru următoarea serie de morți în chinuri, pentru următoarea serie de infirmi pe viață? Cei care refuză vaccinurile salvatoare de vieți pot deveni agenți, deci aliați, ai unei morți care vine tăcută și pleacă în bocete... Dacă am ajuns să ne spălăm pe dinți sau pe la subsuori atunci când ieșim între oameni, nu ar trebui să avem grijă ca noi, și cu precădere copiii noștri, să nu devenim agenți neștiuți ai unor mortale maladii, transmițându-le cu nepăsare celor de un fel cu noi (adică... nevaccinați!). Europa, inclusiv România, a ajuns la un nivel de calitate a vieții nemaiîntâlnit în întreaga istorie a umanității. Iar sănătatea generală a populației, asigurată prin vaccinuri, este principalul indicator luat în seamă la o astfel de evaluare. Trebuie acum să dăm cu piciorul acestor împliniri, numai pentru a menaja sensibilitățile unor persoane (atât de multe, din păcate!) care, dominate de grobianismul lor individualist, răstoarnă democrația cu cracii în sus, considerând că printre libertățile lor se află inclusiv aceea de a pune în pericol viața semenilor?!
Pe planul larg al atitudinilor umane, trebuie să remarc că oamenii, în general, sunt mari specialiști ai temutului degeaba. Copiii se simt minunat provocând sau mimând spaime. Trezirea, stimularea, disecarea și colportarea spaimelor a devenit o întreagă industrie planetară. Alături de curiozitatea nesănătoasă, violența oarbă, îngâmfarea idioată și distracția prostească, spaima face parte din rețeta de succes a tuturor formelor de mass-media. Umanitatea trăiește într-un adevărat imperiu al spaimelor absurde, ori măcar nesănătoase. Nesănătoase în primul rând prin adevărata prăpastie care se cască între ele (așa cum sunt resimțite de marele public) și datele statistice care le ilustrează.
Cercetările arată că, mai nou, teama numărul unu este terorismul. Totuși, numărul de victime ale actelor de teroare este insignifiant în comparație cu numărul de morți provocate de mâncatul prea mult sau „prea bine". Cu toate acestea, nimeni nu ocolește hipermarketurile unde cumperi otrăvuri alimentare frumos ambalate. Cu toții ne avântăm, cu autoturismele tot mai performante pe șosele tot mai line, și ne gândim cu groază la eventuale zboruri cu avionul, ignorând că accidentele de circulație produc de mii de ori mai multe victime, an de an. Ne temem de iradierea prin utilizarea telefoanelor mobile mai mult decât de efectele încălzirii globale, deși este evident că spaima cea mare ar trebui să fie cauzată taman de aceasta din urmă.
Și, să nu uităm, avem o mare spaimă de efectele cumplite ale vaccinării. În ăst timp, poliomielita își pregătește reîntoarcerea triumfală în Europa.
