Am cunoscut-o pe Mărioara Godeanu în anul 1983, cu ocazia unei frumoase manifestări numită „Toamna culturală sibiană", care era de fapt dedicată tuturor teoriilor și cercetărilor care se ascundeau în conul de umbră al științei „oficiale" (își mai aduce cineva aminte de Academicianul Macovschi și de teoria biostructurii? Sau de Ioan Mânzat și a sa „apă vie"?). Steaua mea era în plină ascensiune, după ce publicasem o mult lăudată lucrare în domeniul paleoastronauticii. Dar adevărata stea a întrunirii era Mărioara Godeanu, care fermeca pe toată lumea cu elanul său blând și-și expunea cu deplină bunăvoință și transparență ideile care păreau culese dintr-un univers paralel, cu întâmplări fantastice.
Poziția sa de șef de colectiv în cadrul Institutului de cercetări biologice, dublată de un solid doctorat în biologie și nenumărate lucrări științifice publicate, i-au permis, de-a lungul anilor, să efectueze cercetări aprofundate asupra biologiei plantelor. Spiritul său scotocitor și gândirea lipsită de blocajele judecăților convenționale i-au permis să pătrundă o seamă de aspecte ale realității pe care oamenii nu le iau în seamă sau, mai rău, le disprețuiesc. Pentru a nu mă pierde în detalii științifice, care pot părea plicticoase unui cititor neavizat, doresc să vă pun la curent cu cea mai senzațională cercetare întreprinsă de Mărioara Godeanu și echipa sa: punerea în evidență și documentarea detaliată a comunicării între plante, precum și între plante și alte ființe vii.
Povestea a început în anul 1975 când, spre surprinderea tuturor, s-a constatat, cu ocazia unei cercetări privind acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra plantelor, că numărul de „decese" în lotul martor, ferit de otravă, este cel puțin la fel de ridicat! După ce s-a eliminat posibilitatea unei contaminări involuntare, nu a rămas decât explicația, surprinzătoare puțin zis, că plantele din lotul martor sunt la curent cu agresiunea asupra suratelor lor și, pur și simplu, mor „de spaimă"! De aici a început o fără de răgaz cercetare asupra modului în care pot să comunice plantele. Departe de a fi simple adunături de celule verzi, plantele dețin o complexă structură substanțială, căreia îi este asociat un câmp energetic-informațional (care, printre altele, poate fi pus în evidență prin procedee de electro-luminiscență sau prin cromatografie). Acest biocâmp se întinde mult înafara structurii substanțiale și poate emite, culege și transfera energie. Evoluția dinamică a acestui biocâmp este informație pură - și iată că v-am făcut să înțelegeți cum comunică între ele nu numai plantele, ci toate entitățile înzestrate cu atributul vieții!
În coperta celui mai important dosar personal cu documentație științifică am inserat, cu mulți ani în urmă, o fotografie primită de la Mărioara Godeanu: redarea prin electro-luminiscență a biocâmpului unei frunze de Pistia stratiotes, banală plantă de apă. Dar ce mai poate fi banal legat de o plantă care poate simți suferința unei surate de care este izolată, care poate simți starea de spirit al unui om care se află în preajmă, care poate simți chiar (nu e SF, e doar realitate pură!) iminența unei agresiuni.
Experimentele Mărioarei Godeanu ne-au revelat o realitate de o complexitate menită să ne rușineze în îngâmfarea noastră atot-suficientă: la perindarea prin preajmă a mai multor persoane participante la experiment, biocâmpul plantei reacționa intens, într-un fel pe care cercetătorii l-au asimilat cu „frica", doar la apropierea celui care era desemnat să o agreseze.
Planta părea că citește mintea omului! Explicația științifică este următoarea: sarcina de a agresa planta altera biocâmpului uman, iar această alterare era nu numai percepută, dar și înțeleasă de către planta țintă. Faptul în sine pare fantastic, dar este pe deplin real (Mărioara Godeanu a făcut și filme foarte detaliate asupra experimentelor, din păcate prezentate mai mult înafara țării...) și el ne duce la concluzia, uluitoare, că, fie suntem un mamifer superior, fie o modestă plantă de apă, realitățile energetice pe care suntem întemeiați sunt aceleași, ceea ce este ca un câmp care unifică toate formele terestre de existență a viului. Interacțiunea plantelor cu omul se produce și la „bine". Într-un experiment celebru, cântăreața Elena Cernei le-a cântat plantelor, care au fost foarte „impresionate", iar rezultatele înregistrate pe cromatograf. Pe urmă, Elena Cernei a cântat în gând, și... ce să vezi, rezultatele au fost similare!
De-abia recent, cercetători din toată lumea au început să strângă dovezi că plantele au o viață mult mai bogată și mai complexă decât ne închipuiam până de curând. Contrar a ceea ce spunea odată unul dintre poeții noștri tutelari, de rupi din codru o rămurea, codrului chiar că-i pasă! Din recunoștință pentru acest desăvârșit om de știință care a fost Mărioara Godeanu, să ne apropiem de flori doar cu bunăvoință și iubire. Ele simt aceasta și vor „înflori" și la modul figurat, crescând nivelul bucuriei planetare. Iar în fața tonelor de plante jefuite de flori pentru splendoarea unei singure zile, să vărsăm tăcuți o lacrimă sufletească. Țipătul florilor ucise bântuie această lume; nimeni nu-l aude, dar acum știm cum să-l simțim.
Mărioara Godeanu este acum între florile celeste, pe care știe mai bine decât oricine cum trebuie să le iubească. Noi, aici jos, avem de descoperit o nouă dimensiune a moralității noastre: aceea de a ne păsa și de a avea grijă de acele viețuitoare ale planetei care sunt țintuite în calea poftelor noastre și nu pot fugi, nu se pot da în lături, nu pot să lovească înapoi atunci când le nimicim cu cuțite, foarfeci, drujbe și buldozere. Ele nu pot decât să țipe mut.
