Nu vorbesc aici numai despre industria auto germană. Desigur, felul în care concernul Volkswagen a fost prins cu ocaua mică poate să dezamăgească pe fanii automobilelor fabricate în Germania. Robi ai unei legende, ei erau dispuşi să plătească preţuri neruşinate pentru aceste automobile, aducând drept justificare raţionamente de genul „nemţii sunt cei mai buni la tehnică, iar pe deasupra sunt și foarte serioşi".
Astfel de germanofili se amăgeau cu ideea că „nemţii sunt mai buni", ignorând cu bună ştiinţă faptul că industria auto, întreaga industrie auto, inclusiv mult-lăudaţii nemţi, minte cu nerușinare atunci când vine vorba despre performanțele produselor. Dacă pe tărâmul poluării ambiguitățile sunt mai greu de descâlcit, în ceea ce privește consumul specific lucrurile sunt clare: pentru a tulbura spiritul cumpărătorilor și a atrage opțiunea lor de cumpărare se anunță consumuri de combustibil care deșteaptă vise, pentru ca în exploatare să trăiască coșmaruri.
Și sarabanda minciunilor continuă, întreținută de strădania industriei planetare de vise. Doriți să cumpărați un smartphone? Mult noroc, dar nu încercați să alegeți un telefon în funcție de performanțele anunțate de cinicul producător; niciodată nu veți reuși să utilizați aparatul pentru numărul de ore anunțat în reclamele făcute să vă ia ochii cu prețul unor minciuni. Recent, o companie de telefonie mobilă a lansat ca pe un serviciu de elită înzestrarea abonaților cu baterii externe, care pot fi înlocuite la golire în oricare reprezentanță a firmei. Producătorii mint și orice predictibilitate a funcționării produsului este aruncată la gunoi.
Dar, să zicem că am învățat să trăim cu minciunile legate de automobile și de telefoane. Mergem la cumpărături și din rafturile garnisite ale hipermarketurilor ne zâmbesc inocente alte baterii de minciuni. Tot ce este prezentat drept natural și sănătos are o origine cel puțin incertă. Gusturile și culorile sunt realizate exclusiv pe cale chimică („aromatizant sintetic, colorant artificial"), pentru a încânta papilele fraierului de cumpărător. Carnea este masiv injectată cu apă, pentru a trage mai mult la cântar.
În consecință, ceea ce este prezentat drept „bun", „bio", „sănătos", „benefic" trebuie de fapt privit sub unghiul unei rezonabile îndoieli. Chiar eu am avut nefericitul prilej de a prezenta într-o emisiune de televiziune o pastă tartinabilă, al cărei ambalaj lua ochii și al cărei aspect inspira încredere, care era fabricată din ceva uleiuri vegetale, apă și nu mai puțin de nouă chimicale diverse! Acum, mai mult ca niciodată, este valabil adagiul lui Seneca, rostit cu 2000 de ani în urmă: „Omul își sapă mormântul cu dinții".
Minciuna băltește nu numai în produsele propriu-zise, ci și în reclamele cu care se dorește promovarea lor. Dacă produsele ar avea cu adevărat performanțele anunțate, omenirea s-ar putea deja considera în secolul 22, mult mai înțeleaptă decât acum. Începând de la scutecele pentru bebeluși și detergenți, terminând cu achiziția de locuințe și asigurările de viață, totul este scăldat într-o lumină roz și un spirit triumfalist, în care familii tinere și frumoase se bucură de realizările mărețe ale chimiei și ale marketingului mondial.
Ați văzut o singură reclamă, că e vorba despre televiziuni, mediu on-line sau nenumăratele reviste pentru femei, în care să nu apară „iarba fiarelor", adică femeia tânără, frumoasă și veselă, neapărat cu o siluetă de invidiat, care se bucură de binefacerile unor produse despre a căror fabricație și caracteristici ar fi mai bine să păstrăm o rușinată discreție?
Minciuna a devenit, așadar, un mod de viață. Și nu mă refer aici la adagiul modern formulat de către Dr. House: „Toată lumea minte". În anumite limite, tuturor ne face bine o minciună simpatică, pe care o tolerăm cu un mic zâmbet condescendent. Dar nu mai putem tolera minciuna ridicată la rangul de normă de comportament, așa cum este cazul politicienilor români. Prima lor minciună este rostită atunci când se ițesc în fața alegătorilor și afirmă, fără să clipească și fără să le crească nasul: „Eu vreau să vă reprezint".
Dacă au norocul de o mutră simpatică, sunt aleși, pentru ca pe urmă poporul să constate, mirat, că toate cele promise nu sunt decât niște gogoși umflate cu pompa minciunii (la capitolul „promisiuni mincinoase" nu mai trebuie să fac niciun inventar, le știți și dumneavoastră prea bine, fiindcă vă izbiți de ele în fiecare zi...)
O binecunoscută „lege a lui Murphy" spune în felul următor: „Performanţele anunţate de ingineri trebuie împărţite la doi, iar costurile anunţate de economişti trebuie înmulţite cu doi". Mai poţi avea o oarecare înţelegere faţă de un astfel de fenomen atunci când poate fi invocată lipsa de pricepere a respectivilor „specialişti". Dar nu e posibilă nicio înţelegere, şi nu trebuie făcut niciun compromis, atunci când minciuna stă cu noi la masă și ne împinge în față, cu un zâmbet strâmb, mâncăruri otrăvite.
