Revenind la incitantele versuri ale trupei de legendă, constatăm că ele reflectă fidel modul în care facem previziuni despre viitor: cu ochii închiși, cu privirile îndreptate spre înăuntru, spre dorințele, visele, aspirațiile, neputințele și temerile noastre. Furați de amploarea și de strălucirea viselor noastre, uităm că în lumea reală, mereu mai complexă și mai imprevizibilă decât suntem capabili s-o înțelegem, lucrurile nu se pot petrece decât după reguli care sunt, de multe ori, ascunse ochiului nostru neglijent.
În acest moment, Europa este asaltată de un veritabil val migrator, alcătuit cu precădere din tineri bărbați musulmani, sănătoși și clocotind de viață. Din cei peste un milion de migranți care au pătruns în Europa în acest an, peste 700.000 sunt acești bărbați tineri, care au o singură năzuință (nu, nu să pună bombe!...): să prindă cheag în țările de adopție, apoi să-și aducă numeroasele familii, pentru a se reîntregi în siguranță și prosperitate. Dacă ar face-o doar pentru persoana lor, s-ar integra pe nesimțite în societățile de adopție. Făcând-o pentru familiile lor, ei nu se pot integra, fiindcă mediul familial, mai ales în cultura lor tradiționalistă, este cu mult prioritar față de mediul public.
Constatăm astfel că regulile de bază ale migrației nu s-au schimbat. Puțini mai știu că imensele valuri de migrație care au potopit spațiul european între secolele 3 și 10 ale erei noastre au fost cauzate de doi factori importanți: creșterea explozivă a populației în stepele mongole și central-asiatice și afirmarea Chinei ca imperiu și construirea Marelui Zid, care a interzis migrațiile spre câmpiile fertile. Până spre Marea Caspică se întinde un imperiu al munților, greu de traversat de popoarele stepelor. În consecință, singura cale rămasă este spre vest, spre câmpiile care se întind până la Atlantic. Ocean în care și-au și scăldat copitele caii neastâmpărați ai celor porniți din inima Asiei.
Migranții din ziua de azi sunt îngrădiți de un zid puțin vizibil, dar mai greu de trecut decât însăși Marele Zid: sărăcia. Poate că nici nu sărăcia absolută, lucie și fără de speranță. Siria nu era un exemplu de țară săracă sau subdezvoltată, iar populația sa era departe de a dori expatrierea. Tensiunea continuă dintre sunniți și șiiți, precum și oribila stângăcie geopolitică americană au aruncat în aer această țară cu echilibru fragil. Sărăcirea bruscă a populației a generat acest flux migrator, care se îndreaptă nu spre locuri sigure, ci spre locuri sigure și prospere. Poate că în acel moment a fost rândul Germaniei să comită o eroare: pe căi ocolite, i-a chemat pe acei migranți, crezând că în felul acesta va rezolva problema demografiei sale deficitare. Poate a crezut că în felul acesta îi va crește influența în Orientul Mijlociu; calcul greșit, fiindcă locul a fost ocupat de Rusia, care printr-o lovitură de maestru și-a impus prezența de neocolit în punctul cel mai fierbinte al planetei.
Putem spune că SUA, sau Germania, sau Comunitatea Europeană au fost profeți orbi, care nu au văzut realitatea din teren și s-au lăsat mânați de interesele lor îngust croite. Orbirea profeților le sare în ochi celor care-și țin ochii deschiși și în alt domeniu crucial pentru viitorul umanității: energia. Omenirea este energofagă, ea este ca o adevărată tumoare în sânul ecosferei planetare; în urmă cu 10.000 de ani oameni și animalele domestice reprezentau 0,1 la suta din biomasa animală. Azi, aceste două componente, întreținute cu cheltuieli de-a dreptul iraționale de energie, reprezintă 90 la sută din biomasa animală! Rezultă că problema asigurării energiei necesare vieții oamenilor și animalelor utile lor este de maximă, extremă și fundamentală importanță!
Deci, cum se poziționează profeții noștri față de aceasta problemă? Un recent studiu realizat de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) se arată uluitor de optimist: la orizontul anului 2040, 94 la sută din autovehicule vor utiliza tot combustibili petrolieri, iar consumul mondial va crește pe fondul unui eșec total al programelor de acțiune convenite la COP21-Paris, în luna decembrie 2015!? Astfel de viziuni sunt prezentate apăsat în spațiul public, în timp de Apple, Google și Tesla pun la bătaie miliarde de dolari pentru crearea de autoturisme electrice, iar șapte parteneri (Uniunea Europeană, SUA, Rusia, China, Coreea, Japonia, India) cheltuiesc șapte miliarde de EUR pentru realizarea la Cadarache (Franța) a unei instalații care, până în anul 2027, este așteptată să producă energie prin fuziune nucleară.
Toate firmele producătoare de vehicule au programe consistente de realizare de automobile hibride, Toyota (care este liderul pieței mondiale auto) anunță că până în 2050 nu va mai produce nici un automobil funcționând cu combustibil fosil. Până și Volkswagen (care încearcă să-și spele păcatele...) anunță că va ieși pe piață cu „un concept complet nou", care va aduce „electromobilitate pe distanță lungă la preț accesibil". Și atunci... ce să mai crezi? Pe care profeți să-i iei în serios? Nu am decât un singur răspuns: pe cei care nu țin ochii închiși!
