Trăim în viitor

Trăim în viitor
A trecut aproape neobservată o aniversare extrem de importantă: în iunie s-au împlinit zece ani de când Steve Jobs a urcat pe scenă, în San Francisco, prezentând unei lumi neîncrezătoare un instrument nemaivăzut. Un telefon „deștept” numit iPhone.

Să nu uităm, erau vremurile de glorie când oamenii „erau conectați" de o cu totul altă firmă: Nokia. Prezentă peste tot în lume, Nokia a fost, ani de-a rândul, cel mai important vânzător de telefoane mobile. Pe urmă, Nokia a pariat pe caii greșiți (telefoane învechite, platforme de operare neperformante), pentru ca acum aparatele sale să mai poată fi găsite doar în muzee. Piața a evoluat uluitor în cei zece ani scurși de la apariția smartphone-ului. Au apărut jucători noi pe piață, toți din bazinul Pacificului (Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, China), iar progresul tehnologic înglobat în terminalele din ce în ce mai performante este de-a dreptul uluitor, depășind până și visele creatorilor.

O altă aniversare se profilează la orizont: în 2018 se vor împlini 20 de ani de când Sergey Brin și Larry Page au înregistrat domeniul de internet google.com. O idee apărută încă din 1993, dar care a căpătat un contur limpede numai după ce omenirea a înțeles potențialul acestui instrument pentru depozitarea, comunicarea și utilizarea uriașului tezaur de cunoștințe acumulat de umanitate. Google (parte a uriașei companii numite Alphabet) deține acum peste 80% din piața motoarelor de căutare, pe care are, în ciuda ignoranței noastre, 36 de competitori, care de care mai ambițios.

Peisajul lumii digitale în care trăim s-a schimbat atât de drastic în ultimele două decenii, încât putem avea câteodată sentimentul că am făcut un salt în timp. Pe repede-înainte, desigur. În urmă cu doar 13 ani, în 2004, un tânăr cu „caș la gură" lansa o ciudățenie de aplicație cu vocație socială, menită să-i țină în legătură pe prieteni, virtuali sau nu. În vârstă de doar 20 de ani (sic!), Mark Zuckerberg era inimă în inima generației sale, dorind să dea răspuns unora dintre cele mai arzătoare probleme cu care acea generație se confrunta: accelerarea continuă a ritmului vieții, încărcarea crescută cu sarcini și obligații, înstrăinarea consecutivă de familie și prieteni. Într-o lume în care înstrăinarea/alienarea devenea o adevărată boală structurală, el a imaginat un instrument care nu înlocuia un zâmbet, o privire grăitoare, o povață sau o îmbrățișare, dar asigura măcar un contact între oameni care altfel ar fi fost condamnați îndepărtării, înstrăinării și, eventual, uitării...

Succesul lui Zuckerberg nu se măsoară în nivelul capitalizării bursiere (Facebook a fost cotată în 2012, și de atunci valoarea sa a crescut fără încetare), sau în nivelul averii personale (comentariile sunt de prisos...), ci în numărul de utilizatori, care, în urmă cu două luni, depășea pragul de două miliarde de ființe umane! Aproape o treime din omenire, ca regulă cea mai prosperă și mai înzestrată material treime, care postează de zor pe Facebook o mulțime de lucruri căutate pe Google și care le privește sau le studiază pe smartphone-uri din ce în ce în ce mai performante, cu ecrane din ce în ce mai mari și cu rezoluția din ce în ce mai mare.

Au trecut doar 19 ani de când apărut în spațiul public tehnologiile și aplicațiile definitorii pentru acest stadiu de dezvoltare a omenirii. Și omenirea se comportă ca și cum ar fi trăit dintotdeauna așa. Există acum mai multe conexiuni mobile decât locuitori ai planetei și sunt mai numeroși cei care au acces la un telefon mobil decât la o toaletă. Omenirea, împreună cu planeta sa tot mai mică și mai înghesuită, s-a transformat într-o civilizație digitală, care comunică prin biți mai mult decât prin viu grai. Noii eroi ai acestei civilizații nu mai sunt companiile petroliere, sau combinatele siderurgice, sau companiile de comerț, ci marile nume ale civilizației digitale. Apple, Alphabet, Microsoft, Amazon și Facebook sunt acum cele mai puternice companii ale economiei mondiale, adevărați lideri de opinie în dezbaterea privind direcțiile viitoare de dezvoltare a omenirii.

De la perspectiva vizionară a lui Marshall McLuhan, care a vorbit despre apariția „satului planetar", în care toată lumea comunică cu toată lumea prin medii electronice care înlocuiesc presa scrisă, până azi, nu au trecut decât un pic mai mult de 50 de ani. El a prezis nu numai reformarea din temelii a modului în care oamenii transmit informațiile, ci și impactul acestor schimbări asupra mentalităților umane: „Noi configurăm instrumentele, după care instrumentele ne configurează pe noi". Spre deosebire de frigider, mașina de spălat, cuptorul cu microunde sau televizor, noua tehnologie digitală ne schimbă din temelii viața socială, capacitățile cognitive, dar și activitatea profesională.

Tehnologia digitală a fost îndelung hulită de bonzii tehnologiilor tradiționale, fiind percepută ca un mod de „tâmpire" a umanității. Cercetări serioase făcute recent arată că dezvoltarea abilităților de utilizare a web-ului duce la o creștere semnificativă a capacităților cognitive și de luare de decizii ale indivizilor uman, activitatea cerebrală înregistrată fiind mult îmbunătățită (tinerii de azi nu mai sunt precum acel bătrânel care doar ședea, nu și cugeta...). Mai mult chiar, criticile acerbe care incriminau o izolare a tinerilor care folosesc din plin mediile sociale par a fi complet deplasate: un studiu făcut pe 1102 studenți francezi arată că nouă din zece folosesc mediile sociale pentru organizarea activităților sau comunicarea cu apropiați pe care i-au întâlnit de curând.

În consecință, să nu ne mai temem de viitor. Oricum, el este deja aici. Oricum, trăim deja pe deplin imersați în undele sale multicolore. Singura noastră șansă reală: să zburăm împreună cu el.

 

Etichete
Comenteaza