Video Foto Clujeanul care a salvat vieți după cutremurul din Turcia: „Când ai pe cineva drag sub dărâmături, speranțele mor ultimele”

Rareș Urs a făcut parte, alături de câinele Max, din echipa de salvatori cu nume de cod RO-USAR2, care e ajuns în Turcia la două zile după cutremurul devastator care a ucis peste 50.000 de persoane.

Pentru turci, data de 6 februarie 2023 va rămâne în istorie drept una dintre cele mai negre zile din istoria țării. Un cutremur devastator cu magnitudinea de 7,8 a lovit din plin sudul și centrul Turciei, iar câteva ore mai târziu un al doilea seism a nimicit ceea ce mai rămăsese în picioare după primul.

Cutremurul ucigaș a produs și pagube inimaginabile. Orașe întregi au fost puse la pământ, iar zeci de mii de oameni au fost prinși sub dărâmături. Majoritatea au fost scoși de sub ruine fără suflare.

România a trimis, alături de alte zeci de țări, echipe de căutare și salvare. Printre cei care au ajuns în turcia și au pus umărul la efortul internațional se numără și clujeanul Rareș Urs.

Pompier ISU Cluj, cu peste un deceniu experiență, Rareș Urs a plecat voluntar, alături de câinele său Max, în misiunea de salvare din Turcia, însoțit de Oana Ciora, din cadrul Asociației Câini de Salvare Transilvania.

Rareș Urs, alături de Max, câinele salvator din rasa Golden Retriever / Foto: ISU CLUJ 

Plutonierul adjutant Rareș Urs, de la ISU Cluj, a povestit pentru ZIUA de CLUJ experiențele pe care le-a trăit în timpul misiunii din Turcia.

Omul pentru care să ajuți e mai mult un impuls

În România, ideea de a face voluntariat nu este pe deplin înțeleasă. Pentru Rareș e simplu, voluntariatul îl faci din pasiune, din dorința de a ajuta, de a face ceva. S-a oferit voluntar să meargă într-o țară străină, la mii de kilometri distanță de casă, într-un mediu extrem de riscant, totul pentru a da o mână de ajutor. În această misiune a plecat alături Max, câinele său antrenat pentru astfel de situații.

„Eu, de când am câinele, pentru asta muncesc, pentru astfel de situații. Mai ales că mi s-a ivit ocazia, n-am stat pe gânduri”, a povestit Rareș Urs pentru ZIUA de CLUJ.

La câteva ore după primul cutremur, în data de 6 februarie, România a trimis prima echipă de salvare, denumită RO-USAR1. Clujenii Rareș Urs și Oana Ciora au plecat câteva zile mai târziu, în data de 8 februarie, alături de o altă echipă, cu nume de cod RO-USAR2.

Rareș Urs, în echipament de salvator, în tabăra amenajată în Turcia / Foto: arhiva personală Rareș Urs

Misiunea a fost organizată ca la carte, spune Rareș. Membrii echipelor de salvare nu acționau niciodată individual, fiind foarte bine coordonați.

„Noi eram în subordinea ISU București. Ei conduceau misiunea, noi, ca și asociație cu câinii de căutare și salvare, eram în subordinea lor. Eram 57 de persoane împărțite în două echipe. Prima echipă avea program de dimineață până după-masa, iar cea de-a doua echipă avea program de după-masa până seara”, ne-a relatat salvatorul clujean.

Echipele primeau zilnic locația misiunii. În alte alte ocazii, salvatorii se deplasau spre o locație cu toate echipamentele și tehnica din dotare și așteptau ordinul pentru a intra în acțiune.

"Tot stătea să cadă"

Pericolul l-a însoțit pe Rareș la orice pas în Turcia. Echipa sa avea baza undeva la șase kilometri distanță fața de zonele cele mai afectate.

„Tot ce făceam, pe unde umblam, printre clădirile care mai erau în picioare, tot stătea să cadă. Tot timpul trebuia să avem grijă unde parcăm mașinile, autospecialele. Să avem în vedere că, în caz de vreo replică, să fim feriți cât de cât. Apoi terenul de căutare... Nu puteai să zici „am eliminat toate pericolele, aici putem să mergem să căutăm în siguranță”. Nu există așa ceva. Ne-am asumat niște riscuri, dar riscurile au fost mult mai mari când am ajuns acolo”, a continuat Rareș.

Pericolele i-au pândit la orice pas pe salvatorii clujeni ajunși în Turcia / Foto: Arhiva personală Rareș Urs

„Cea mai grea parte a fost cea emoțională”

Pentru clujean, misiunea a fost dificilă încă de la început. Inclusiv drumul s-a dovedit dificil. Rareș Urs a adunat multă oboseală de-a lungul orelor petrecute în avion și mașină, spre Turcia.

Salvatorii români au stat în corturi aduse din țară. Mâncarea, apa de băut, absolut totul era adus din România. Nu exista nici curent electric, însă Rareș spune că nu l-a deranjat, se aștepta să fie așa. 

Salvatorul clujean spune că partea cu adevărat dificilă a misiunii a fost în momentul în care a ajuns în Turcia și a văzut cu ochii săi dezastrul produs de cutremur. Sub picioarele lui erau cărămizi și bucăți de beton sfărâmate de la blocurile de locuințe prăbușite.

„Cea mai grea parte a fost cea emoțională. Nu mă așteptam, adică mi s-a spus unde mergem, dar nu mi-am putut da seama ce-i acolo efectiv, ce pericole sunt. Totul era distrus” , ne-a povestit pompierul clujean.

Rareș, în mijlocul dezastrului lăsat în urmă de cutremurele din 6 februarie / Foto: Arhiva personală Rareș Urs

„Era muncă foarte dificilă, numai riscurile să te apuci și să sapi erau mari"

Procesul de identificare și căutare a victimelor a fost complex, dar bine organizat, își amintește Rareș. În primă instanță, trimitea câinele să inspecteze o anumită zonă, iar dacă Max dădea semne că a găsit ceva, era chemată Oana Ciora și câinele ei, pentru confirmarea descoperirii victimei sub dărâmături.

Urmau apoi colegii lui Rareș de la pompieri, care intrau cu echipamentul din dotare: senzori de mișcare, senzori de termoviziune. Doar dacă și aceștia confirmau că există ceva sub ruinele clădirilor, începea operațiunea propriu-zisă de salvare. 

„Era muncă foarte dificilă, numai riscurile să te apuci și să sapi erau mari. Colegii care au plecat în prima tură, chiar la câteva ore după cutremur, au avut undeva la patru persoane găsite. Noi am ajuns joia, deci șansele erau mai mici. Cel mai mult, noi mergeam ca și ajutor. Ne chemau turcii, aveau câinii obosiți, tăiați, accidentați, și ne rugau să mergem să căutam noi. Sau, dacă găseau ei victime, solicitau ajutor pentru extragerea acestora”, a mai spus Rareș Urs.

RO-USAR2, echipa din care făcea parte și pompierul clujean, a ajutat, împreună cu alte echipe, la extragerea unui tânăr de 35 de ani, scos de sub dărmături la 149 de ore după cutremur. La acea operațiune, salvatorii români au lucrat aproximativ 6-7 ore.

Salvatorii români scot de sub dărâmătturi una dintre victimele cutremurului din Turcia / Foto: Arhiva personală Rareș Urs

„Nu am crezut că este posibil vreodată așa ceva”

Întors acasă, la Cluj, Rareș spune că a rămas marcat de tot ceea ce a văzut în Turcia.

„Din momentul în care am ajuns în zonele de căutare, nu-ți venea să crezi ce-i acolo. Nu poți să-ți imaginezi. Nu am crezut că este posibil vreodată așa ceva să fie la un cutremur. Mă gândeam: «cade un bloc, cad două, cad zece». Efectiv un oraș de un milion de locuitori să fie la pământ și evacuat tot, plus cadavrele care erau acolo, și le scoteau cu zecile”, a explicat Rareș Urs.

Rareș își amintește că, după ziua a șasea, mirosul de pe străzi a început să devină insuportabil. Când cobora din mașină avea deja masca pusă pe față. Salvatorii turci îi rugau pe români să-i ajute să ajungă la cadavrele de sub dărâmături, deși misiunea salvatorilor români era inițial pentru localizarea și evacuarea persoanelor în viață.

Salvatorii români, în fața blocurilor transformate în mormane de ciment / Foto: Arhiva personală Rareș Urs

„Când m-am întors acasă, aveam impresia că sunt de un an de zile acolo”

Plutonierul adjutant Rareș Urs a fost în diverse misiuni, în tabere, inclusiv la exercițiul NATO din 2019 de la baza militară Cincu. Însă niciuna nu se compară cu ce a văzut în Turcia. Nici măcar colegii lui, cu o experiență de 20 de ani la ISU Cluj, nu au avut parte de misiuni asemănătoare.

Rareș ne-a mărturisit că a avut parte de un mic șoc când s-a întors acasă, la Cluj. A început să aprecieze lucruri care pentru noi, ceilalți, sunt obișnuite: apa caldă, mâncare gătită, electricitate pe străzi.

„Impactul cel mai mare a fost când m-am întors acasă. Aveam impresia că sunt de un an de zile acolo și mă miram de tot. Efectiv și de apa caldă, că puteai să ai apă caldă, puteai să te speli pe mâini. Impactul acesta a fost cel mai mare, trecerea de la a nu avea nimic, cu toate că la noi în baza aveam câte ceva, dar nu aveam dușuri, apă caldă. Dar trecerea asta, când vedeai oameni în strada că n-au nimic, doar ce au pe ei, și apoi vezi că ard becuri pe stradă, efectiv chestii care par banale pentru toată lumea... Efectiv e lux aici (la Cluj - n.n.), apreciezi mai mult lucrurile banale când te întorci dintr-un astfel de mediu.

Și suferința care e acolo... Toată lumea își pune speranțe în tine, te duci ca să ajuți, că tu poți să faci ceva. De multe ori nu mai era nici o speranță, la cum arata acolo. Localnicii înțelegeau asta, dar știți cum este, când ai pe cineva drag, ai familia acolo, speranțele mor ultimele”, ne-a povestit clujeanul.

Foto: Arhiva personală Rareș Urs

"Voluntariatul se face din pasiune cu multă perseverență"

Rareș le oferă câteva sfaturi celor care își doresc să facă voluntariat, dar spune că acest lucru nu este posibil fără perseverență și pasiune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rareș Urs și Oana Ciora, în avion alături de câinii de salvare, la plecarea spre Turcia / Foto: Arhiva personală Rareș Urs 

„Multă lume mă întreabă «de ce te-ai dus, câți bani s-au dat?». Absolut niciun ban. M-am dus pentru că asta am simțit. Pentru asta m-am pregătit cu câinele. Pentru mine a fost mai ușor, cum lucrez la ISU la Cluj am fost mai obișnuit cu accidente, traume, dar nu oricine poate să facă astfel de voluntariat. Ce a fost în Turcia nu am văzut în 16 ani de activitate la pompieri”, a concluzionat Rareș Urs.

Plutonierul adjutant de la Detașamentul 2 Cluj-Napoca se numără printre persoanele decorate, săptămâna trecută, de președintele Klaus Iohannis în urma misiunii de salvare din Turcia.