Litigiul legat de numele viitorului premier PNL este departe de a se fi stins. Dimpotrivă. Indiferent dacă Teodor Atanasiu vorbește sau amuțește, această dispută între vechii liberali și liberalii mai noi mocnește, dă să fiarbă și, oricând, poate exploda. Nu m-am înșelat de prea multe ori. Așa că am curajul să țin și acum un pariu. Cătălin Predoiu nu va fi premierul viitorului guvern.

Slavă Domnului, Majestatea Sa, Regele Mihai al României trăiește! Este ultimul supraviețuitor dintre conducătorii de state, care au decis soarta omenirii în cel de-al Doilea Război Mondial. La Palatul Elisabeta a fost sărbătorită, duminică, ziua de 10 mai, readusă la rangul de zi națională. Și, totuși, România, deși are un rege, nu este o monarhie. Oare de ce?

Este binecunoscută povestea Sfântului Petru, care pleca din Roma de teama torționarului Nero. Pe drum, îl întâlnește pe Domnul. "Încotro mergi, Doamne?" ("Quo vadis, Domine?") "Merg la Roma, pentru a muri în locul tău!"

Când faptele se stabilesc greu, iar evaluările sunt confuze, pare un lux să vorbești de creație. Bunăoară, adevărul privind istoria recentă nu iese la iveală nici după ani. Să mai vorbim de alte vremuri? Aproape fiecare măsură antrenează aberații, iar aplicarea legilor duce la arbitrar. Rareori se cântărește traiectul sau valoarea vreunei persoane fără minciună (din neglijență, ranchiună, invidie). Se profită de împrejurări pentru a falsifica prin sofisme la care se consimte obosit.

Rareş Bogdan scrie despre scandalul defrişărilor din pădurile româneşti.

Este extrem de interesant. Urmăresc modul, cel mai adesea straniu și alte ori de-a dreptul comic, în care o serie de personalități ale vieții noastre publice își schimbă retorica. În funcție de împrejurări, punctul de vedere asupra unor chestiuni de principiu se poate schimba radical.

muncă, robiteală, caznă, slujbă, treabă, osteneală, toate sinonime de inspiraţie slavă. Pentru anumite realităţi existenţiale, limba latină nu a avut forţa de a impune idiomului românesc definiţii în uz. Prezenţa resurselor lingvistice slave e consisetentă şi bine primită; fără acestă influenţă morfo-fonetică dulceagă poezia românescă ar fi fost foarte săracă.

Este clar că proiectul constituțional, în acest moment, este o utopie. Și atunci se pune întrebarea: îl păcălește PSD-ul pe Klaus Iohannis, transformându-l într-un Don Quijote atunci când promite revizuirea legii fundamentale? Sau Klaus Iohannis știe ce face și așteaptă ca PSD să greșească? Și ca opinia publică să observe acest lucru?

Unul dintre obiectivele, pe termen scurt, ale noii administraţii prezidențiale este revizuirea Constituției. Deci, o reformă a legii fundamentale. Care s-a mai încercat. Relativ recent.