Uriașul scandal generat de toate dezvăluirile legate de Horia Georgescu, ex-președintele al Agenţiei Naţionale de Integritate, reverberează tocmai unde te aștepți mai puțin. În interiorul Serviciului Român de Informaţii (SRI).

Dincolo de a fi o atitudine sau mai de grabă lipsa unei atitudini, indiferenţa ţine de patologia societăţii contemporane. Dacă e să facem o analogie cu bolile psiho-somatice, indiferenţa e un amestec între cancer şi lepră, două maladii insidioase, caracterizate prin faptul că nu transmit semnale dureroase sau, când o fac, e de obicei prea târziu. În acest fel ticălos acţionează lepra indiferenţei în corpul societăţii „prostmoderne".

Taifunul DNA oferă, zilnic, opiniei publice interne și externe, spectacole de neuitat. Din ce în ce mai îndrăznețe. Mai șocante. Dar, dacă facem abstracţie de înalta temperatură imprimată de acțiunile procurorilor DNA, vom observa câteva efecte perverse ale lupte împotriva corupției instituționalizate.

Într-o discuție animată cu un prieten, care era entuziasmat de faptul că România are Delta Dunării, categorisită drept ”Rezervație mondială a biosferei”, am șarjat și am afirmat că România ar trebui să fie numită ”Rezervație mondială a celor 3 ne-”. Prima dintre aceastea fiind neputința.

Este, până una-alta, cel mai concludent exemplu de duplicitate demonstrată a premierului Victor Ponta. Cazul Horia Georgescu. Despre care am scris de mai multe ori și chiar recent.

Deja cu un deceniu în urmă, tabloul european al ordinii lumii a înregistrat modificări importante. Tonul l-a dat Helmut Schmidt (cu Die Mächte der Zukunnft. Gewinner und Verlierer in der Welt von Morgen, Goldmann, Hamburg, 2006) care a atras atenţia asupra schimbării configuraţiei create în 1989.

Acest subiect este o așchie care nu sare prea departe de trunchiul Mihai Răzvan Ungureanu. Cel care, astăzi, este consilier prezidenţial, ieri a fost prin-ministru al României, instalat de Băsescu și hulit de populație, alaltăieri a fost șef al spionajului extern și subiect al unei afaceri personale cu OMV Petrom, iar răsalaltăieri a fost ministru de Externe al României, calitate în care a avansat o ordonanța de urgență prin care era cedată Ungariei, Fundația Gojdu.

Este titlul pe care l-am pus unui editorial, încă înainte ca domnul Klaus Iohannis să fi fost desemnat, de către PNL, candidat prezidenţial. Dar, provocarea rămâne valabilă. Poate mai valabilă decât oricând. Și se referă la două chestiuni fundamentale privind Ardealul.

Una dintre dotările de bază ale omului, aşezată în arsenalul său constitutiv, este curiozitatea, dotare care a stat la baza evoluţiei, susţinerii şi dezvoltării individului şi a societăţii. Conştient sau nu, în spatele unor gesturi banale sau decizii majore, curiozitatea rămâne resortul de bază care ne mobilizează în raport cu lumea, mobilitate care implică împliniri, dar şi riscuri, deopotrivă curiozitatea făcând din noi repere de orientare pentru mediul ambiant.