Devine din ce în ce mai limpede. Pentru orice observator neutru al vieții noastre publice. DNA a făcut zid în jurul lui Traian Băsescu și al Elenei Udrea. Și asta, în timp ce, aparent, instituția dă lovitură după lovitură împotriva marii corupții. Dar există o contradicție în termeni.

Puternicul și, aș spune, popularul director al Serviciului Român de Informații a aruncat mănușa. A amenințat Curtea Constituțională. Și asta după ce l-a executat, cum scrie la carte, pe Toni Greblă. Motivul aparent este Legea „Big Brother”.

Ţin minte că în urmă cu 35 de ani m-am certat cu un coleg de muncă, fiindcă am afirmat că americanii sunt „o naţie de analfabeţi".

Istoria tragediei de la Auschwitz - a cărei încheiere lumea civilizată o rememorează în 27 ianuarie 2015 printr-o reuniune a unor personalități internaționale la fața locului - este deja scrisă. Ceea ce se discută este în principal interpretarea ei.

În primul interviu televizat acordat de Klaus Iohannis unei televiziuni, Realităţii TV, prin Rareş Bogdan, preşedintele a insistat pentru a-şi nuanţa o afirmaţie. Ea se referea la numele viitorului prim-ministru, cel care ar fi preferat de către şeful statului. Adică, Cătălin Predoiu. Ce anume a ţinut să comenteze Iohannis şi de ce anume respectivul comentariu ar putea fi citit şi într-o cheie surprinzătoare?

Ultima demonstrație o avem prin reținerea lui Toni Greblă, judecător la Curtea Constituțională.

O ciudată operațiune se desfășoară în PSD. În cel mai mare partid pe care îl are România. Încă. O operațiune de tip kamikaze. Dar, executată pe dos. Japonezii se sacrificau pentru a-și distruge adversarul. PSD se sacrifică, om cu om, pentru a-și distruge partidul.

O temă aparent ciudată, dar nu inactuală, totuși o realitate care are suficiente date de factură culturală, subculturală (temă "fundamentală"a fenomenului manelistic), reper simbolic național (imnul nostru nu ignoră prezența dusmanului). Biblia tratează cu generozitate tematica vrăjmășiei, o insistentă preocupare având de asemenea știința modernă a psihologiei.

Pentru a susține acest titlu, voi folosi cel mai recent exemplu. Situația francului elvețian. Și voi alege un așa-zis purtător al mesajelor dreptei în raport cu această provocare. Va fi Elena Udrea. Pupila lui Traian Băsescu. Alt mare politician care s-a autoproclamat ca fiind de dreaptă. Iar în finalul scurtei demonstrații voi denunța impostura.