Întreprinderea e rară în epoca “adaptării intelectuale” la contexte. Teza la care ajunge merită citată, dintr-o carte nu îndeajuns de luată în seamă la data primei ediţii: este vorba despre Risikogesellschaft. Auf dem Weg in eine andere Moderne (Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1986).
Motivele sunt diverse. Unii n-au ce face, alţii încearcă să găsească ţapul ispăşitor pentru ceea ce nu funcţionează în prezent, alţii compensează cu disperare completa lor pasivitate din vremea comunismului, unii vor să-şi elimine concurenţii din diferite domenii profesionale sau de influenţă, în vreme ce pe alţii chiar îi preocupă aspectele morale şi politice ale problemei.
Erau ultimele săptămâni înaintea alegerilor generale, iar miza era prea mare pentru a fi împiedicat chiar şi de Constituţie. Din acea perioadă datează două ziceri de duh ale patriarhului PSD.
Primul din aceste două subiecte este dominat, în general, de ceea ce poate să însemne faptul că postul de televiziune OTV “bate” la audienţă mai toate emisiunile (de obicei talk-show-uri) – pe diferite posturi de nişă -, adică tocmai acelea pe care apar societarii civili, conştiinţele morale, deontologii, ba chiar şi un domn complet antipatic, care şi-a făcut un titlu de glorie din a fi grobian, bătându-se cu nesimţire pe burtă şi făcând pe “durul” cu invitaţii, de regulă politicieni.
Agresivitatea şi nesimţirea absolută a liderilor maghiarimii a atins în ultimele zile cote absolut alarmante. Răbdarea, toleranţa şi deschiderea europeană a oricărui cetăţean onest al României sunt călcate în picioare cu bună ştiinţă de liderii unei minorităţi naţionale care refuză cursul firesc al istoriei.
Primitiv în comportament şi limbaj, ciobanul ajuns miliardar, preşedinte de partid şi nu în ultimul rând proprietar al celui mai iubit club de fotbal românesc, a ajuns sã se creadã alesul lui Dumnezeu pe pãmânt.
Spectacolele sale, pentru cei care au avut ocazia să-l vadă pe o scenă, cele câteva filme (mai ales Rigoletto, al lui Ponnelle) şi, apoi, videocasetele distribuite în lume (îndeosebi cele cu Joan Sutherland, sub conducerea lui Richard Bonynge) au lăsat, de asemenea, impresia definitivă a unui artist care creează epocă.
Conform unor date neoficiale, în realitate sunt peste 3 milioane de conaţionali de-ai noştri care îşi caută fericirea departe de locurile natale. Adică aproape 15% dintre români sunt plecaţi să câştige bani, într-o formă sau alta, în afara graniţelor.
Fantomele-pereche ale comunismului şi fascismului bântuie pe diferite continente şi în diferite civilizaţii (în sensul lui Huntington). Din motive de spaţiu, mă refer doar la simpatia de care se bucură Hugo Chavez (dictatorul venezuelean şi prietenul muribundului Fidel Castro) în întreaga Americă Latină şi la răspândirea islamo-fascismului în toate mediile fundamentaliste musulmane din lume (şi sunt multe, iar pe baza lor proliferează organizaţiile teroriste precum Al Qaeda, Hezbollah sau Hamas).
Recomandări: