Începuturile nu prevesteau nimic deosebit. Situarea sa în vârful Peninsulei Malaieziene, la doar un grad nord de Ecuator, în preajma unor strâmtori cruciale pentru comerțul maritim naval, a făcut ca Imperiul Britanic să devină foarte repede interesat de stăpânirea unei poziții atât de strategice. În 1819, Sir Stamford Raffles a întemeiat un avanpost comercial pe această insulă locuită de pescari, iar din 1826 Singapore a făcut parte din Posesiunile Malaieziene.
În 1836 a devenit capitală regională, cu o populație care a trecut de la 1.000 de locuitori la 80.000 până în 1890, când Singapore s-a afirmat ca un important centru global în sortarea și livrarea cauciucului natural. După Primul Război Mondial, Singapore a devenit o importantă bază militară britanică, fapt ce a adus în cel de-al Doilea Război Mondial o sângeroasă invazie și ocupație japoneză. Atunci au capitulat 60.000 de militari englezi, fapt pe are Winston Churchill îl va numi „cel mai mare dezastru din istoria britanică".
Ororile războiului nu au folosit obositului imperiu în care soarele nu apunea niciodată. După ce a avut statut de dominion în Commonwealth începând cu 1959, Singapore a devenit cu adevărat independent în 9 august 1965, prin voința aleșilor locali.
Un om providențial s-a ridicat în fruntea statului: Lee Kuan Yew, lider al populației chineze, devenită între timp majoritară. Sub conducerea fermă și vizionară a acestuia, Singapore a ieșit din lumea a treia și a ajuns în fruntea lumii dezvoltate în doar o generație. Această mică națiune (sub 6 milioane de locuitori) a făcut în doar 50 de ani saltul de la pescuit și port de tranzit la important centru financiar, economic și logistic regional.
Singapore colecționează superlativele așa cum elevul eminent colecționează calificativele maxime: are al 5-lea produs intern brut pe locuitor (devansat doar de microstate, cu precădere paradisuri fiscale), are cea mai scăzută rată a șomajului din lume (1,8% în 2015), are cel mai mare număr de studenți străini raportat la populație. Este considerat în unanimitate a fi cea mai avansată societate informatizată a planetei, al doilea oraș ca potențial de investiții, al doilea port ca trafic de containere, a treia piață financiară mondială, a treia bursă mondială, a treia piață de rafinare și export produse petroliere.
Și toate acestea pe o suprafață egală cu jumătate din zona metropolitană Cluj-Napoca! Desigur, populația este de 10 ori cât populația Județului Cluj - dar mirarea este cum s-a reușit ca, în condițiile acestei suprapopulări, să aibă loc o modernizare și un progres atât de remarcabile. Mai întâi, s-a smuls teritoriu din apele mării, 130 kmp de noi pământuri făcându-și apariția pe hartă.
Pe urmă, confruntați cu creșterea explozivă a populației, conducătorii au dezvoltat orașul pe verticală, făcând loc cu un drum vegetației și vieții sălbatice. În 1967, doar 0,25% din suprafața micului stat insular era ocupată de zone rezervate vieții sălbatice.
Azi, după modernizarea integrală a fondurilor locative și a rețelelor de drumuri și utilități, 10% din suprafață este rezervată necuvântătoarelor, ceea ce face ca Singapore să figureze pe locul patru în clasamentul mondial al performanței ecologice. În plus, ordinea desăvârșită care domnește peste tot și curățenia aproape obsesivă sugerează și ele, pe deplin, acest nivel de performanță.
Este încă puțin, veți spune. Dar vegetația, întreținută de ploile aproape zilnice, este prezentă peste tot. În complexul Marina Bay, cândva o mlaștină fetidă, a apărut un parc de o frumusețe uluitoare, ale cărui piese principale sunt „arborii tehnologici", structuri arborescente artificiale, înzestrate cu captatori solari care asigură iluminatul parcului în timpul nopții. În catifelata noapte ecuatorială, te poți plimba pe pasarelele luminate „a giorno", care la 10 m înălțime unesc arborii între ei.
Din vârful celui mai înalt „arbore", situat la 36 m înălțime, ți se deschide o amețitoare panoramă asupra districtului financiar din Singapore, având în prim plan uriașul hotel Marina Bay Sand, ale cărui 57 de etaje și 2.561 de camere sunt coafate de cea mai mare piscină de acoperiș din lume. Întregul complex, care a fost ridicat pe 20 ha și a necesitat o investiție de 8 miliarde USD, găzduiește atracții nenumărate pentru cei peste 12 milioane de turiști pe care Singapore îi atrage în fiecare an.
Regimul politic este în oarecare măsură autoritar. Toleranța față de infracțiuni, mai ales cele de natură economică, este inexistentă, ceea ce face ca Singapore să fie considerat unul dintre statele cele mai ferite de corupție, la nivelul statelor nordice europene. Rigoarea spiritului chinez (chinezii alcătuiesc trei sferturi din populație și au condus țara fără încetare de la obținerea independenței) a făcut ca Singapore să fie cel mai dinamic „tigru" asiatic, care între 1965 și 1995 a crescut cu cel puțin 6% pe an.
În ciuda discrepanțelor inerente economiei capitaliste, populația a simțit o continuă creștere a nivelului de trai - 90% din locuințe sunt locuite de proprietarii lor. Statul este puternic prezent atât în economie, cât și în educație, cultură, sănătate, apărare. Statul cheltuiește sistematic peste 4% din PIB pentru apărare, chiar dacă piloții modernelor avioane militare trebuie să se antreneze în alte țări, din cauza lipsei de... spațiu aerian (sic!)!
În consecință, cine să se mai preocupe de severitatea regimului politic, atunci când fiecare cetățean are acces nelimitat la învățătură și cultură, la sănătate și la muncă, se simte apărat și protejat de un stat cu toleranță zero la droguri și terorism? Atunci când fiecare se poate dedica pregătirii pentru viitor în sânul a ceea ce este deja considerată a fi cea mai informatizată societate a planetei (Singapore Computer Society a luat naștere în anul 1967, imediat după câștigarea independenței)?
În chip de concluzie, să sintetizăm „miracolul singaporean" în felul următor: drepturi cetățenești limpezi și garantate, prosperitate la toate nivelurile societății, implementarea celor mai moderne soluții științifice și tehnologice în toate eșaloanele de activitate. Restul nu este decât muncă.
