“Partid de tradiţie, caut candidat pentru Primăria Cluj-Napoca”.

Fiind unul dintre vorbitori, ca ministru al Educaţiei naţionale, am evocat sistemul şcolar prefigurat în Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen (1547), vestita reglementare reformatoare, şi ceea ce a rezultat: crearea unui sistem şcolar şi liceal autonom, cu baza în comunităţile bisericeşti, în premieră europeană. Atunci, un cunoscut profesor de istoria literaturii m-a întrebat, desigur inocent: “Da’ de unde le ştii mata pe acestea?”.

O realitate care, de cele mai multe ori, este rece, crudă, tăioasă ca un brici. An de an, din ‘90 încoace, alegerile îi găsesc nepregătiţi pe politicieni, la fel ca iarna, pe reprezentanţii administraţiei centrale şi locale. Aşa cum aceştia din urmă par că uită în fiecare an de venirea zăpezii, aşa şi filialele locale ale partidelor uită că trebuie să prezinte candidaţi şi liste credibile pentru a mai putea fi luaţi în seamă ca jucători pe viitor.

Un sociolog, dându-şi mâna cu un psiholog şi un politolog, ar putea întocmi un studiu remarcabil despre ceea ce înseamnã trecerea timpului şi maturizarea votantului din urbea noastrã. Trebuie sã recunoaştem cã spre deosebire de Bucureşti – oraşul cu care ne place sã ne comparãm (atât la cele bune, cât mai ales la cele mai puţin bune!), Clujul a trecut cel puţin printr-un hiatus, care a fãcut ca pe seama oraşului nostru sã se râdã pe întreg mapamondul.

O locaţie unică prin semnificaţii şi valoare simbolică, bătrâna arenă “Ion Moina” din centrul capitalei Ardealului. O locaţie aflată, ce-i drept, într-o stare jalnică va găzdui un meci de istorie. Meciul meciurilor, mai tare decât orice derby bucureştean, mai tare decât orice confruntare fotbalistică a acestui sezon.

Capitolul 1. Ghioaga. Este unealta preferată cu care se iau deciziile mai nou în Partidul Social Democrat. Marean vrea Primăria Bucureşti, dar primeşte fulgerător o ghioagă în moalele capului de la mai-marii obştei.

Scenariul se repetă, obsesiv, cu câteva zile înainte de fiecare etapă. Sumele diferă, dar povestea e aceeaşi: Steaua sau CFR Cluj, de preferinţă chiar amândouă, sunt creditate cu milioane de dolari sau euro aruncaţi spre oponenţii adversarelor. Săptămâna aceasta, în prim-plan sunt UTA şi Oţelul.

Împrejurarea este firească pentru un scriitor care şi-a urmat neabătut, de la Captivii (1970), trecând prin Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979), prin Le thé de Proust (1990), Le bonheur obligatoire (1991), la Trennwandt (1992), la The Black Envelope (1996), vocaţia şi viziunea, iar astăzi se profilează printre prozatorii reprezentativi ai timpului nostru.