Sînt multe argumente pentru a spune că istoria are mereu importanță mai mare în societate decît alte discipline. Ea este de fapt coloana vertebrală a conștiinței civice. Scrisul istoric, conștiința de sine și cultura civică sînt lăuntric legate.

Chiar dacă afirmația că starea fotbalului oglindește societatea pare exagerată, rămâne adevărată susținerea că eșecul răsunător al naționalei la campionatul european din 2016 permite analogii cu viața instituțiilor. Dacă s-ar organiza un campionat european, acestea nu s-ar prezenta diferit de echipa de fotbal.

Nicolae Bocșan se identificase într-atât cu instituția pe care o slujea, încât mi-e greu să scriu despre el la trecut. Resimt însă mai mult decât datoria de a-l evoca precum a fost - o personalitate care a lăsat, discret, dar ferm, înfăptuiri benefice.

Mulți se întreabă: totuși, dincolo de stările de lucruri din România de azi, de unde vine stăruința în neajunsuri? În opinia mea, aceasta vine din istorie, dar mai mult din decizii nechibzuite de astăzi.

Cel care se pronunţă acum asupra culturii este întâmpinat cu două întrebări precise: Cum vezi numirea ministrului culturii? Ce opinie ai cu privire la situaţia de la Opera din Bucureşti? Răspund începând cu ultima.

Societățile avansate își datorează succesul, în bună măsură, rolului jucat de oameni inventivi, care le-au asigurat modernizarea tehnologiei, democratizarea instituțiilor și creația culturală.