Cursurile în unităţile de învăţământ din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi rămân suspendate, joi, din cauza ninsorilor şi a viscolului

Este vorba despre Albă ca Zăpada. Cea pentru copii mari. Născocită de un consilier prezidenţial. Pe nume Sebastian Lăzăroiu. Om cu multă imaginaţie. Şi care se exprimă plastic. Albă ca Zăpada, în viziunea sa, iată materializată acum, este un partid nou. Faimoasa Mişcare Populară. Nou nouţ. Cu oameni vechi. Partid prezidenţial. Clocit la Cotroceni. Şi moşit tot acolo. Pe bani publici.

“Prin muncă şi economisind”, spunea Guizot în 1843. Deviza funcţioneză şi după un secol jumătate, din motive diverse. Când vezi topul miliardarilor Bloomberg din 2013, simţi cât de departe se poate merge: marile averi sunt stratosferice. În România s-a resimţit mai puţin. În Cluj, efectele au fost mixte.

Este în afara orcărui dubiu responsabilitatea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, condus de generalul Marcel Opriş, în tragedia petrecută în Munţii Apuseni. Dincolo de toate scurtcircuitele instituţionale, unele extrem de grave, cheia explicaţiilor rezidă în stabilirea instituţiei şi respectiv persoanei vinovate de nefuncţionarea sistemului 112 în sensul localizării semnalului. Iată însă că în jurul unei instituţii aflate într-o culpă reală şi a unui personaj aflat în fruntea listei vinovaţilor, generalul Marcel Opriş, sunt o serie de persoane care fac zid. Oare de ce?

În 1997, ca ministru al Educaţiei Naţionale, am fost invitat să inaugurez moderna clădire a Universităţii „Dimitrie Cantemir" din Bucureşti. Am dat curs invitaţiei şi nu am regretat.

O să-i rog din suflet să mă ierte pe toţi cei care, în vreun fel sau altul, au avut de suferit în urma unui accident, oricare şi oricând a fost el. Cu atât mai mult, rămân dator celor ce au avut de suferit în urma prăbuşirii avionului din Apuseni.

Evident, tragedia din Apuseni este, într-o proporţie covărşitoare, o tragedie umană. Dar nu numai. Voi fi taxat de către unii drept cinic. Dar îmi asum totuşi acest risc. Şi voi face câteva afirmaţii.

Mă uit pe hartă. Praga, Viena, Bratislava, Budapesta şi, plăpând, Cluj. Imaginară pentarhie central-europeană, conectând de la vest la est spaţiul cândva imperial-regal al Habsburgilor. Dacă Uniunea Europeană rezistă furtunii de azi, şansele de înălţare ale oraşului sunt onorabile. Dar ce s-ar face Clujul - şi nu numai - fără banii europeni?...

Al aşa-zisei drepte. Mă refer la PDL care, după ce a părăsit internaţionala socialistă, păstrându-şi însă simbolistica, statutul şi imnul, a intrat în rândurile popularilor europeni.