Ce ar putea face totuşi președintele?

Dacă nu ne extragem destinul din mâinile altora, vom ajunge în curând să înlocuim actualul imn al României cu o melodie cântată de Smiley.

Poate să mă lămurească cineva când sunt Alegerile Locale în acest an, pe 6 februarie sau pe 6 martie? Firea a pierdut din nou ocazia să tacă inteligent.

Guvernul PSD a vrut să ia 10 la teză, dar a fost prins cu fițuici. Nu și-a asumat modificarea legislației penale, mai avea puțin și, sub masca „o cere CCR”, dădea vina pe Duhul Sfânt. A făcut însă o greșeală: a considerat că poporul e tâmpit. Și-a bătut joc. Nimic nou.

Să luăm puțină distanță de PSD, Dragnea, slugile lui Dragnea, Iohannis, Ciorbea, degringolada PNL, Ghiță şi jocul lui cu cei ce l-au format şi crescut, Băsescu şi apăsările lui generate, foarte probabil, de lipsa atenției din partea Divei de Pleşcoi, motocicletele din capul lui Tăriceanu, jocul de iubire Dacian-USR şi alte teme minore ce ne mănâncă timpul şi viața! Vă propun ceva cu adevărat important: viitorul nostru ca stat!

Chinuit de patriotismul care-l sâcâia ca un abces dentar, Marin Sorescu îşi descrie ţara din vis: „Pentru că toate trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu".

Doar Richard Estes şi hyperrealismul său ar putea zugrăvi cum am devenit eu omul lui Coldea, fără ca nici măcar să beau o cafea sau să fi schimbat o vorbă cu el în viaţa aceasta.

PNL nu se mişcă prea bine. Are graţia unui tip care, băgat în cămaşa de forţă, pretinde că a fost confundat. Se zbate în chingi. Şi cred că are motive serioase, planul urbanistic al politicii a devenit în 48 de ore teribil de complicat.

Stăm în pielea goală, ruşinaţi de năpraznica imagine a adevărului, dar mândri că suntem români măsurabili...