Dincolo de impresiile pe care le-a prilejuit, prezența cancelarului federal Angela Merkel la Casa Albă nu a fost un eveniment obișnuit. Din cel puțin două motive.
După 2010, s-a intrat într-o lume dependentă de geometria variabilă a supraputerilor economice (SUA, China, UE), militare (SUA, Rusia, China), politice (SUA, China), culturale (SUA, UE, China).
Uniunea Europeană a ajuns în impasul de azi nu ca urmare a crizei economice din 2008, cu toate că urmările acesteia se resimt încă.
Există ceva ce se adaugă “literei” și “spiritului” unei prevederi legale, dar se discută prea puțin, anume, “sensul” ei. În fapt, mai ales când este vorba de Constituție, “sensul” este de multe ori mai lămuritor. Aceasta și pentru că “spiritul” se lasă – acolo unde tradiția “științelor spiritului” este timidă – interpretat diferit, iar “litera” legii nu este univocă.
După Aristotel, tragedie este atunci când „o acțiune a unui caracter elevat" duce la ceva ce stârnește „compasiunea", „mila".
Politica poate fi și ea teren al corectitudinii. Și aici sunt reguli. De pildă, să-i recunoști rivalului drepturile pe care le ai tu, să te privești și pe tine când îi acuzi pe alții, să nu recurgi la mijloace care nu ai vrea să ți se aplice.
România lui 2017 se află într-o discordie ce poate duce pe nesimțite dincolo de democrație. De unde vine aceasta? Să privim lucid o realitate deloc confortabilă.
Împărțirea cetățenilor în "penali" și ceilalți, "răi" și alții, ține evident de sărăcia de idei, dar este sub demnitatea unui democrat și a unui creștin. Ca, de altfel, și demagogia în jurul statului de drept, care se discută, vizibil, diletant!
Mai poate continua globalizarea? Unii o critică cu mijloace simpluțe, ce propune doar nemulțumirea. Alții cred că în globalizare se atinge culmea dezvoltării și propovăduiesc o deontologie ipocrită. Și unii și ceilalți se înșală.
Recomandări: