Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a „Europei cu două viteze", se conturează astăzi tot mai pregnant ca scenariul nr. 1 privind viitorul Uniunii Europene.
Ministrul Apărării Naționale, Gabriel Leș, a declarat că România este pregătită să facă față evoluțiilor complexe din mediul de securitate care se manifestă în regiune, fiind datoria ei să aibă un sistem militar eficace, adaptat la contextul regional.
Prezenţa militară americană în ţări est-europene, inclusiv în România, are scop pur defensiv, afirmă secretarul american al Apărării, James Mattis, prezent la Conferinţa pentru securitate aflată în curs în oraşul german Munchen.
Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a afirmat că România dă dovadă de leadership prin găzduirea unei brigăzi multinaționale, întărind prezența NATO în flancul sud-estic al Alianței.
„În România, mulți oameni plătesc bani în plus pentru lucruri la care e interzis să se ceară bani în plus. Asta se numește corupție. Mulți români demonstrează în aceste zile împotriva corupției", se explică în emisiunea Logo! dedicată copiilor germani.
Logica avocatului plasat strategic, cu știință, vorba OUG 13, în fruntea Comisiei SRI, îmi lasă impresia că a avut notă mică la materia moștenită de studenții la Drept de la Aristotel: Iohannis i-a pus doamnei ministru Dan în gură cuvintele și bâlbele, Iohannis a adus minerii în ’90, Iohannis l-a asasinat pe Kennedy.
Criticile oficialului ungar au apărut după ce un tribunal din Târgu Mureş a dat câştig de cauză companiei în procesul intentat producătorului mărcii de bere Csiki, scrie agenţia France-Presse.
"În timp ce în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, democraţia pare a se eroda, în Romania tocmai a izbucnit o contra-mişcare încurajatoare", se arată în editorialul prestigiosului ziar american care vede în asta "un semn incurajator pentru democratie".
Nu se putea un moment mai prost în care România să cadă în dizgrația Occidentului, pe o temă care marchează o vulnerabilitate istorică, ce părea aproape depășită, decât cel pe care îl traversăm în prezent în Europa şi în sistemul relațiilor internaționale.