Oricum s-ar cosmetiza rapoartele, va trebui recunoscut că lupta anticorupție desfășurată în ultimul mai bine de un deceniu a avut efectul paradoxal al extinderii corupției.
Iranul alege din nou. În 2013, în articolul "Șah persan. Întoarcerea Iranului în politica lumii", scriam și nu mă înșelam deloc: "Categoric, noul preşedinte de la Teheran este profund interesat să readucă Iranul pe scena politică a lumii".
Din vodevilul pus în scenă de la preluarea în dreaptă stăpânire a puterii de către alesul Dragnea lipsea doar Zoe. Dar acum, că Trahanache luptă să-i repare onoarea, avem toate personajele.
Recent, actualul ministru al justiției a declarat că sistemul judiciar din România de azi scârțâie din toate încheieturile. Observație cum nu se poate mai realistă, care ar trebui să pună pe gânduri.
Se pare că năstrușnica soluție de rezolvare a problemelor pe care ne-a lăsat-o Murphy este în mod creator folosită de legiunea luptătorilor împotriva moralității publice elementare, a bunului simț personal și a... justiției, desigur!
Opţiunea liberal-europeană a triumfat până la urmă şi în Franţa, la fel cum s-a întâmplat recent în Austria şi Olanda.
Să vedem, concret, la ce ne referim când vorbim despre importanţa crucială a participării la vot. Exemplele sunt cheia înţelegerii acestui adevăr. Donald Trump este astăzi Preşedintele Statelor Unite, cu toate consecinţele care decurg de aici, pentru că a câştigat, la limită (sub 1%), trei state-cheie din totalul celor 50, în alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie 2016.
Descopăr aproape zilnic, ascultând oameni care se pricep la paradigma „securitate națională", că dacă s-ar putea spune tot adevărul despre cât de vulnerabilă este România, cât de neînsemnată în șahul mondial al cărui final nu sunt sigur că îl apucăm, nu ne-ar mai arde de glume.
Apocalipsa demografică a României pare să meargă mână în mână cu apocalipsa economică, care anunță vremuri tulburi la orizontul deceniilor care urmează.
Recomandări: