Legenda susține că, într-o istorică întâlnire cu Attila cel neîndurător, Papa Leon I a cerut milă pentru supușii săi, invocând iubirea divină. Regele hunilor i-ar fi răspuns: „Se vede că aveți mari păcate, de vreme de zeul vostru v-a trimis o pedeapsă ca mine".

În urmă cu mai puțin de doi ani, cu discreția care i-a fost mereu proprie, a plecat dintre noi Mărioara Godeanu. Nu a fost un personaj din cele care fac deliciul tabloidelor. Deci, puțini știu că ea a fost un strălucit om de știință, cu contribuții pe cât de importante pe atât de fascinante.

Cu multă surprindere și cu ușoară revoltă, am citit declarația prim-adjunctului directorului general al FMI. Pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de reducerea ritmului creșterii economice mondiale și de ridicarea la orizont a unei noi crize, el a insistat pe luarea de măsuri colective de stimulare a cererii de produse pentru a sprijini creșterea economiei mondiale.

Ultimele zile au fost marcate de diverse știri de presă care au avut drept eroi pe tovarășii noștri canini. Acte cumplite de barbarie asupra unor câini a căror singură vină era aceea că inconștiența omenească i-a lăsat în stradă.

De curând discutam cu un vechi și prețios colaborator despre complicațiile fără sfârșit ale vieții moderne și despre dificultatea funciară a contemporanilor noștri de a da însemnătate și valoare existenței lor. Și, uite-așa, din vorbă în vorbă, mi-am adus aminte de miracolul Okinawa.

În anii tulburi ai Războiului Crimeii s-a petrecut, la Balaclava, un episod care a făcut istorie: cu forțe puține (doar două rânduri de trăgători, față de cele patru rânduri regulamentare), Regimentul 93 de Munte (Scoțian) din componența forței expediționare britanice a respins un atac al cavaleriei ruse. Pe teren, tunicile roșii ale vitejilor scoțieni au trasat o linie roșie subțire, simbol al neînfricării și al sacrificiului.

Fascinați de îndestularea și fastul sărbătorilor, de suferința nemeritată a familiei Bodnariu, căreia un „stat nazist” (dixit unul dintre încruntații mei cititori) i-a răpit copiii, de delicioasele complicații ale situației demnitarilor cu izmene și girofar, de oroarea războaielor care parcă nu mai vor să se termine, am trecut nepăsători peste cel mai important bilanț al omenirii în aceste tulburate vremuri: bilanțul realizărilor științifice mondiale ale anului 2015.

În vremurile comuniste, când unul dintre delictele de căpătâi era libertatea de opinie, făceam „dizidență" cu glume încărcate de înțelesuri. Când se anunța vizita vreunei personalități americane, care nu ne ocoleau dată fiind deschiderea regimului față de blocul vestic, circula o întrebare: „Ai auzit? Vin americanii!" Răspunsul era tot o întrebare: „Cu câte divizii?"

Societatea civilă românească a arătat, sâmbătă, o neașteptată mobilizare, luând poziție într-unul din cele mai sensibile subiecte cu implicații morale: drepturile părinților asupra copiilor lor.