La vreme de crizã, crizã de soluţii. Cãlare pe bugete rahitice, autoritãţile cautã buimac metode de creştere a încasãrilor.

O stire seacã ne anuntã: “Cãpitanul Petre Tiberius a fost ucis vineri într-un schimb de focuri, în Afganistan. Ofiterul si-a pierdut viata în jurul orei 4:30, în timpul unei interventii rapide în apropiere de Kabul.

Atitudinea şi tratamentul autorităţilor române faţă de prizonierii aviatori americani i-au uimit enorm pe aceştia. “În ce ţară am aterizat noi ?!, se întrebau , majoritatea dintre ei miraţi la culme.

Chişinăul trăieşte momente similare cu neuitatul nostru decembrie 1989. Sau, poate, primăvara lui 1990, cu neuitata Piaţă a Universităţii...

De vreo 6 ani, forumurile de Internet abundă în comentarii. Fireşte, aprinse, că doar ne curge sânge latin prin vine, iar respectul pentru preopinent ne e străin.

Este evident că atributele majore ale unui oraş nu se rezolvă de azi pe mâine, mai ales când e vorba de corecta utilizare a mediului geografic, optimizarea calităţii vieţii, îmbunătăţirea mobilităţii.

În ianuarie 1990, actorul Victor Rebengiuc apãrea, în direct, la Televiziunea Românã Liberã (denumire-nonsens, atunci ca şi acum), cu un sul de hârtie igienicã pe care-l trântea pe masã.

În urma întâlnirii din 2007, la Leipzig, a miniştrilor responsabili cu dezvoltarea urbanã şi coeziunea teritorialã, a rezultat o chartã având ca temã “Oraşele europene durabile”.

Comentariu pe Internet, la o ştire privind un nou „succes” al unui notoriu „om de afaceri” cu nume aviar: „la fiecare ştire de acest gen ruşinea şi furia îmi dau târcoale; o ţară spartă, condusă de mafioţi şi curve cu acte (...)”.