Ispita conducerii judeţului a fost mult prea puternică şi liberalii n-au izbutit să-i reziste. Drept urmare preţul acceptării montării de plăcuţe cu numele Clujului, al Câmpiei Turzii, al Huedinului sau al Floreştiului în limba maghiară li s-a părut unul acceptabil.
Marea Britanie a votat pentru ieşirea din Uniunea Europeană. Politicienii clujeni au analizat, la solicitarea Ziua de Cluj, efectele Brexit-ului.
A fost mai întâi alianţa împotriva naturii cu PSD sub umbrela USL, a urmat mezalianţa cu PDL, un partid fără doctrină, pentru ca totul să culmineze halucinant prin curtarea avortonului politic UNPR.
Politica de Someş dă impresia că tânjeşte să copieze modelul mizer al politicii de Dâmboviţa. Negocerile pentru formarea noilor majorităţi în administraţiile din judeţ par să fi atins pragul de jos al derizoriului.
Până în acest moment un singur social-democrat şi-a asumat, prin demisia din funcţie, eşecul ruşinos suferit de PSD la alegerile locale din Cluj-Napoca.
Dacă în restul judeţului PSD s-a luptat aproape de la egal la egal cu liberalii, ba chiar şi-a asigurat un spor de zece primari, în Cluj-Napoca social-democraţii au fost pur şi simplu umiliţi la scrutinul din 5 iunie.
Locuitorii a doar una din trei localităţi clujene şi-au dorit alţi administratori ai obştii şi, „mulţumită” sistemului cu un singur tur de scrutin, doar jumătate dintre ei au şi izbutit să scape de vechii primari.
Dacă în 5 iunie s-ar fi ales şi noul parlament odată cu noile administraţii locale, jumătate dintre noii trimişi ai Clujului în capitală ar fi aparţinut PNL. Culmea este că şi PSD şi UDMR ar ieşi în câştig.
Aparent, dominaţia electorală categorică a lui Emil Boc în Cluj-Napoca la alegerile de acum o săptămână n-ar mai lăsa loc de alte comentarii. Totuşi, o analiză a modului în care au votat cartierele Clujului relevă câteva concluzii interesante legat de relaţiile dintre candidaţii de primar şi partidele care i-au susţinut şi nu numai.
Recomandări: