Dacă vrem să luăm în considerare etimologia, ca un sprijin util pentru a stabili semnificaţia termenului governance, atunci este de amintit faptul că deja în greaca veche s-a folosit cuvântul “kybernaien” pentru a desemna conducerea unei corăbii pe mare.

S-a încetăţenit în vocabularul obişnuit, dar mai ales în cel turistic european zicala potrivit căreia după ce ai văzut oraşul italian Napoli, poţi să mori.

Trăim într-o lume nedreaptă, iar nedreptatea ei este multiplicată adesea de media şi mediile politice. De ce?

În lipsă de subiecte sau de inspiraţie, canalele de televiziune ne-au bombardat zilele trecute cu imaginile comice ale îmbrâncelilor dintre un “poliţist” şi o “profesoară”.

Nu cred că România s-a situat vreodată în istoria ei mai jos decât acum, din majoritatea punctelor de vedere din care poate fi analizată.

După publicarea unor fragmente din memoriile celui care a fost un mare savant al culturii române, Adrian Marino, unele ziare, profitând de ocazie, s-au repezit, precum corbii, publicând o serie de declaraţii pro sau contra, unii nescăpând ocazia de a mai arunca “anatema” asupra trecutului său.

La început, orice regulă stabilită de oameni nu a fost decât o sumă de păreri convergente ale celor puşi sau aleşi să facă legile.

L-a citit, oare, liderul PSD Marean Vanghelie pe Alvin Toffler?

Cum văd, de fapt, aud, aproape în fiecare zi, încă de la “pierderea” alegerilor prezidenţiale, tot felul de comentarii al căror subiect a fost şi este PSD, îndrăznesc şi eu, deşi am certitudinea că voi supăra multă lume, un alt fel de comentariu. Unul bazat pe fapte pe care mai toţi “analiştii” le omit, nu ştiu dacă intenţionat sau nu.