Nu sunt naţionalist, dar nu i-am apreciat niciodată scrierile. Şi nu e o chestiune de gust, ci una de încredere intelectuală.

Regulă de aur: fă ceea ce predici. După editoriale întregi dedicate subiectului, era timpul de văzut câteva rezultate.

Refacerea României a fost, mai ales în ultimii ani, relaţionată cu un eveniment care, să fi avut el loc, ar fi fost considerat fără îndoială specta-culos pe scena internaţională: restau-rarea monarhiei la Carpaţi şi Dunăre.

E o provocare serioasă răspunsul la întrebarea în ce fel va arăta politica externă a României după dezechilibrele anului 2012. Să deduci cu ce credibilitate a mai fi rămas a şaptea naţiune a Uniunii, şi cine mai ia în seamă România, casa prin excelenţă a discontinuităţii, întreruperilor şi ‘reformelor'.

Vorbim de elită când ar trebui să vorbim în realitate despre elite. Dar vorbim rar şi nu cred că întotdeauna în cei mai perceptivi termeni.

Cât de mult adâncesc Sărbătorile de iarnă legăturile dintre noi şi ceilalţi... Şi le sensibilizează. Vin la sfârşit de an, când e vreme de recules, de gândit la ceea ce am dobândit într-un an întreg, cu mai mult sau mai puţină mulţumire.

"De bani gata", se zice. Expresia e superficială. Moralizatorii şi puriştii care cred că banul e imoral, uită că banul, sărmanul, e neutru şi că doar ceea ce faci cu el e moral sau imoral. Chestiune de voinţă, etică şi autocontrol, nu de cumul. Tot ei ignoră în mod voit că specimenele care scandalizează opinia publică cu fiţe şi bling-bling nu reflectă nici mediile avute, nici modul în care ele contribuie la societate, ci îşi ilustrează doar propria lipsă de educaţie şi stil.

Iubesc, cumva, cu tristeţe, România.

“Reforma statului”: altă formulă redusă la stadiul de zdreanţă. Auzi de revizuirea Constituţiei ca şi cum s-ar face din vârful pixului.