Thoreau spunea că e necesar să ne concentrăm, cu osteneală, pe înţelesul fiecărui cuvânt şi al fiecărui vers, căutând astfel, cu resursele de înţelepciune şi curaj pe care le (mai) avem fiecare din noi, un sens mai cuprinzător decât ne permite uzul comun.

În ultimele zile au apărut fel şi fel de informaţii cum că toată tranzacţia vânzării lui "U" către familia Bultoc a căzut, iar echipa va fi cedată ba Primăriei, ba lui RJ, ba suporterilor, ba nemţilor, ba lui x sau y.

Grea lovitură pentru sufletele alb-negre împietrite în aşteptarea unui cât de mic cuvânt ce ar avea darul să lumineze asupra viitorului. Fraţii Bultoc au evitat până acum orice întâlnire cu opinia publică, lăsând totul într-un mister ce macină răbdarea.

M-am uitat cu încântare la meciul de Liga Campionilor dintre Oltchim si Hypo Viena! De ce? În primul rând pentru ca îmi place handbalul, dar mai ales deorece aveam iniţial impresia că văd la televizor un „zombie”...adică un mort viu!

Trebuie să admit două lucruri, profund inconfortabile. Primul: eşecul înjositor al gândirii politice româ româneşti. Al doilea: faptul că nu mai există alternativă.

Horia Tecău a ajuns la Jocurile Olimpice și datorită intervenției Federației Române de Tenis, obținînd astfel un wild-card din partea forului internațional. Mai apoi, printr-un concurs fericit de împrejurări (pentru că Tecău trebuia să aibă un partener român în proba de dublu, la Londra a ajuns și Adrian Ungur). Ajuns pe ultima sută de metri în lotul pentru Londra, Horia Tecău avea să fie ales port-drapelul României la Jocurile Olimpice, o onoare de care foarte puțini sportivi au parte.