Trăim, evident, într-o societate care se descompune. Oraşele au ajuns simple mahalale, iar satele, mahalale anexă.

Este ştiut că orice criză economică şi financiară are efecte de neocolit pentru toate segmentele vieţii sociale.

În epoca “socialismului victorios”, personalizarea oraşului însemna, pentru mulţi edili-şefi, să aibă şi ei un pietonal, chiar dacă în unele localităţi se reducea la interzicerea circulaţiei auto la sfârşit de săptămână. Imediat după evenimentele din 1989, interesul s-a axat pe găsirea celei mai reprezentative exprimări grafice a singularităţii localităţii prin steaua sa.

Mai rar o minte aşa zglobie, un avânt aşa revoluţionar în a bate câmpii precum cel manifestat în ultimele zile de Mircea Geoană şi de ecourile partizane ale forului său interior.

În viaţa sa, părintele Arsenie (născut ca Zian Vălean Boca, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara, la 29 septembrie 1910, plecat la cele veşnice în 28 noiembrie 1989, în chilia de la Sinaia, după două luni de suferinţă la pat, timp în care nu putea mânca nimic, şi îngropat în 4 decembrie la mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului) a umblat prin multe locuri din ţară, fie trimis în misiune, fie după voia sa.

PSD şi-a retras miniştrii din Guvernul Boc şi s-a retras de la guvernare.

La 11 octombrie sărbătorim, în fiecare an, eliberarea Clujului de sub jugul horthyst. Vor fi, desigur, şi la aniversarea celor 65 de ani de la acest eveniment istoric, manifestări specifice, defilarea armatei, coroane de flori la mormintele şi monumentele închinate eroilor de atunci, vor fi cuvântări de omagiu adusă celor care şi-au dat viaţa pentru revenirea oraşului la patria mamă, oraşul considerat pe drept , capitala Ardealului.

“Banca îţi împrumută o umbrelă când e soare şi ţi-o cere înapoi când plouă”. Zicala asta merită scrisă mare şi viu colorat, pe toate gardurile, ca s-o vedem de fiecare dată când ne paşte pofta de a lua împrumuturi.